Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Stiti deja ca introducerea alimentatiei solide in cazul lu’ fi’miu a fost realizata prin autodiversificare. Cum de atunci si pana acum mi-am pastrat parerea despre aceasta varianta de diversificare, si la fi’mea procedam la fel. Si totusi putin diferit, asta pentru ca 1. avem experienta mai multa decat prima data 2. am citit si studiat mai multe intre timp.
Autodiversificarea se incepe dupa 6 luni, cand e copilul pregatit, si asta poate sa insemne 6 luni sau 8 luni. Sunt multe semne de “copil pregatit” interpretate gresit, cele sigure si clare sunt ca cel mic sa stea in fund fara (sau cu minim de) sustinere, sa apuce lucruri cu mana si sa le duca la gura si sa para ca rontaie jucariile.
La inceputul diversificarii, evident ca un copil nu are de unde sa stie ca obiectul pe care il ia si il duce in gura este mancare, are gust, se poate manca si chiar tine de foame. El duce in gura orice jucarie ca sa o exploreze, si la fel face si cu alimentele. Dureaza cateva saptamani bune pana invata care e treaba cu mancarea. Asa ca in autodiversificare, copilul poate sta de la inceput la masa cu parintii, chiar si de 3 ori pe zi: este o perioada de explorare si de invatare pentru cel mic si orice ocazie de descoperire a alimentelor, gusturilor, texturilor, este binevenita. In plus, trebuie sa exerseze muschii gurii ca sa ajunga sa rupa, sa mestece si sa inghita. Totul se face in timp, cu exercitiu si rabdare, ca nu e graba, pana la 1 an oricum laptele este baza.
La fi’miu am combinat cumva autodiversificarea cu diversificarea clasica, in sensul ca am inceput cu o masa pe zi, legume introduse pe rand, initial radacinoase aburite si taiate sub forma de bete, broccoli buchetele si cartofi dulci felii. Si am inceput totul la fix 6 luni.
La fi’mea am abordat autodiversificarea simpla. Am inceput cand a fost ea pregatita, si a stat cu noi la masa la mic-dejun si pranz si uneori la cina (daca nu era prea obosita).
Ce alimente i-am oferit? Nimic special. Pur si simplu ma gandeam care alimente din cele pe care urma sa le mancam noi puteam sa i le ofer si ei, asta in contextul in care autodiversificarea (si mai nou OMS) nu recomanda introducerea alimentelor intr-o ordine anume (exceptie facand mierea, sarea, zaharul si alimente cu care copilul s-ar putea ineca gen nuci sau boabe de mazare/struguri/afine/etc, introducerea lor amanandu-se cateva luni).
In prima zi, dimineata i-am oferit stiulete mic de porumb (babycorn) si avocado. Noi am avut si ou fiert, si fi’miu a insistat sa ii dam si ei ou fiert, dar ea se juca bine merci cu cele doua alimente. La pranz am avut rata la cuptor cu cartof dulce. A pus limba pe rata si nu a fost impresionata, cartoful dulce insa a parut sa faca impresie, ca deh, era dulce.
A doua zi dimineata a incercat iar cu avocado. Iar la pranz, pentru ca gatisem o tocanita de ciuperci, morcovi, dovlecel, ardei si cartof (gatita fara sare, asa gatesc de ani de zile), i-am gatit si ei la abur dovlecel si morcov. A avut acces si la tocanita, bineinteles, dar nu a interesat-o. I-am pus insa si separat alimente gatite la abur pentru ca vreau sa le invete pe fiecare in parte, sa le studieze, sa le simta gustul si textura.
Am avut mancare de conopida cu naut si cartof dulce? Am pus si la abur niste bete de cartof dulce si buchetele de conopida. Am avut iaurt cu fructe (facut in casa) la micul dejun? I-am oferit lingurite preumplute cu iaurt si bete din fructe (mango, papaya, banana, ca erau mai moi decat marul sau para). Am avut peste alb la cuptor cu mamaliga? I-am oferit si ei peste si bete de mamaliga (gatita fara sare). Am avut paste cu pesto de broccoli? I-am oferit si ei paste simple cu buchetele de broccoli aburit. La micul dejun guacamole? Ei i-am oferit felii de avocado si lingurite preumplute cu guacamole.
In prezent continuam pe aceeasi idee: sta cu noi la masa si are pe masuta 2-3 variante din ceea ce mancam si noi. De ce doar 2-3? Pentru ca ideea e ca ea sa aiba de unde alege insa fara a o intimida sau bulversa cu un numar prea mare de optiuni.
Tin minte ca la fi’miu a durat vreo 3 saptamani pana a inghitit prima oara ceva. Si la fi’mea a durat cateva saptamani. Si e normal, asa functioneaza organismul copiilor: e setat sa dea afara din gura orice obiect (inclusiv mancare) care le-ar pune viata in pericol (sufoca). Dureaza ceva timp pana copiii reusesc sa inghita un obiect (nu piure) aflat in gura. Dar nu este nicio graba, pana la varsta de un an hrana solida este complementara laptelui si nu invers.
Inainte de a finaliza acest post vreau sa mai mentionez un aspect: lichidele (apa, supa, smoothie) le pun la dispozitia ei in cana simpla (se poate si in biberon sau cana cu pai). Am inceput insa cu apa, ca sa exerseze bautul din cana cu daune minime.
Si cam asa a fost inceputul la noi. Voi mai tineti minte inceputul (auto)diversificarii? Cum a fost?