Cum sustinem copiii sa-si invinga frica de caini prin joaca?

Spune si altora despre acest articol

Indiferent de cat de draguti si pufosi, prietenosi sau jucausi sunt uneori cainii, copiii pot dezvolta frica fata de ei. Aceasta frica poate sa ii impiedice din a-si vizita prietenii sau a merge in parc. Un lucru pe care insa il putem face ca parinti este sa folosim jocul pentru a ne ajuta copilul sa isi depaseasca frica de caini.

Ti-ai remarcat vreodata copilul ascunzandu-se in spatele piciorului tau in timp ce trece un caine pe langa voi? Sau poate ai observat ca cel mic devine foarte atent cand apare un caine la orizont. Sau poate uneori copilul tau face un pas inapoi cand un catel se apropie, incercand sa pastreze distanta. 

Poate copilul tau evita sau este reticent in a vizita un membru al familiei care este proprietarul unui caine. Sau iti cere cu disperare sa il ridici in brate atunci cand te intalnesti cu un prieten care are un catel. Este chiar posibil sa iti vezi copilul coplesit de teroare cand un caine pare ca se indreapta spre el.

Nota: o varianta video, in engleza, a acestui articol este disponibil pe YouTube, si o versiune audio, in engleza, este disponibil ca episod de podcast.

Frica de caini este normala si des intalnita la copiii de toate varstele. Ea se poate manifesta sub diferite forme si forme in functie de intensitatea ei. Frica este un mecanism de supravietuire de baza care ii semnaleaza corpului nostru ca trebuie sa raspunda la un pericol.

Toate comportamentele pe care le-ai observat la copilul tau sunt normale. Ele sunt menite sa tina copiii in siguranta atunci cand simt un potential pericol sau o amenintare. Nu este nimic in neregula cu copilul tau daca reactioneaza in acest fel la vederea unui caine, si nu e vina ta ca celui mic ii este frica de caini. Nu a gresit nimeni cu nimic.

Vestea buna este ca iti poti sustine copilul sa depaseasca aceasta frica.

De ce ii este copilului meu frica de caini?

In calitate de parinti, uneori ne intrebam si cautam raspunsuri: „De ce ii este frica copilului meu de caini?”. Sau s-ar putea sa ne gandim „Am inteles, ii este frica de cainii mari, dar de ce ii este atat de frica de catelusul bunicii, care e atat de dragut, pufos si prietenos?’.

Frica poate patrunde in interiorul nostru in moduri variate si uneori complet neasteptate.

Poate ca un caine mare a latrat dintr-o data pe vreme cand copilul nostru era mic. Latratul neasteptat l-a speriat si copilul era prea mic sa faca sens din intamplarea aceasta. Insa creierul lui a asociat imaginea si sunetul cainelui cu sentimentele de „speriat” si “in pericol”.

Acesta este un proces natural. Una dintre sarcinile creierului nostru este sa ne mentina in siguranta, asa ca va invata cum sa faca acest lucru pe baza experientelor noastre.

Sau poate intr-o zi, cand avea doi ani, copilul nostru explora natura in parc, la cativa metri de noi. Atunci a venit in fuga spre el un caine mic, jucaus si vesel, si a sarit pe copilului nostru.

Aceasta „surpriza” a fost prea mare pentru un copil mic. Intamplarea l-a speriat si, din cine stie ce motiv, nu a putut elibera acea frica din sistemul lui. Frica s-a blocat inauntru si acum ii este frica de caini.

Sau poate frica de caini nu are nimic de-a face cu acest animal. Poate s-a intamplat altceva.

S-ar putea ca puiul nostru sa fi auzit o poveste despre un „animal infricosator si feroce”, care l-a speriat. Acum isi aduce aminte de animalul din poveste cand vede un caine. Sau poate, in timpul unei excursii la ferma, un iepuras pufos i-a ciupit putin, accidental, degetul. Atunci creierul copilului a asociat „animal pufos cu patru picioare” cu „durere si pericol”.

Cu toate acestea, noi, ca parinti, nu trebuie sa stim de unde vine frica. Informatiile ne pot oferi uneori un indiciu util. Ele insa nu sunt esentiale sau importante pentru a ne sprijini copiii sa-si depaseasca frica de caini.

Frica este o emotie umana care apare ca raspuns la o amenintare perceputa. Si pentru a o depasi, copiii trebuie sa le elibereze de sentimentele infricosatoare si sa-si revina emotional.

Asa ca ceea ce are nevoie copilul tau de la tine este sa-l sprijini in acest proces emotional.

Cum folosesti jocul pentru a ajuta un copil caruia ii este frica de caini?

Din fericire, copiii isi pot reveni dupa incidente dificile care le-au insuflat frici prin joaca. Asa ca asta vei incerca, sa folosesti jocul pentru a-ti ajuta copilul sa-si depaseasca frica de caini.

Fiintele umane pot elibera sentimentele dificile si tensiunile prin chicoteli si rasete. Puteti asadar incerca sa inventati sau sa propuneti un joc care sa starneasca chicoteli si sa provoace rasete.

Ce s-ar intampla daca ai merge la copilul tau si i-ai spune „Hei, ce s-a intamplat aici, cum de te-ai transformat intr-un caine?” si te prefaci ca esti speriat(a)? Sansele sunt sa inceapa un jos de-a prinselea: tu incerci sa fugi de ‘caine’, dar el bine dupa tine, eventual te si latra! Tu te impiedici si cazi dramatic, te uiti in jur dupa ceva care sa te ajuta sa scapi. Vezi o jucarie (o minge poate) pe care te gandesti sa o arunci, „Lasa-ma in pace, caine, uite, du-te si adu inapoi mintea asta!”.

Arunci mingea (si de fapt o scapi „intamplator” pe podea), sperand sa scapi de caine. Si cand colo, cainele inca te urmareste si tu esti confuz(a) si surpsins(a): ‘Nu pot sa cred asa ceva! Tehnica mea nu a functionat, ma intreb ce mai pot face sa scap de caine, nu vreau sa fiu langa un caine!’ si continui sa joci acest joc pentru o vreme.

Sau poate intr-o zi copilul tau spune un cuvant banal, cum ar fi „mar” sau „scaun”. Ia cuvanttul si spune: „Hei, cine a spus cuvantul magic si m-a transformat intr-un caine? Nu am planuit sa fiu caine azi! Te rog sa ma transformi inapoi intr-o fiinta umana!’.

Daca cel mic incepe sa chicoteasca, esti pe drumul cel bun! Copilul tau ar putea intra in joc ca si proprietarul „cainelui” si iti va da ordine. S-ar putea, de asemenea, sa pretinda ca te transforma in fiinta umane, dar de fapt, te transforma intr-un iepure, „Haha, mama/tata, te-am pacalit, nu esti o fiinta umana, ci un iepure!”. Esti „absolut socat(a)” si te rogi din nou sa fii transformat in mama/tata. Sunt sanse sa te pacaleasca din nou si sa te transforme intr-un elefant, apoi o zebra, o broasca, si asa mai departe.

Cum functioneaza aceste idei jucause pentru a-i ajuta pe copii sa-si depaseasca frica de caini?

Ideea este sa fii atent(a) la copilul tau si sa observi ce starneste rasul si sa repeti actiunile respective, si sa opresti actiunile care nu duc la chicoteli. Vei incerca sa faci acest lucru prin acest joc de inversare de roluri: copilul este cel puternic, competent, feroce, iar de data aceasta tu esti cel speriat.

Vei dori sa te asiguri ca exagerezi frica fara a-i face pe copil sa se simta umilit sau luat peste picior. Asa ca nu il vei imita, doar vei lua ideea generala de frica si o vei exagera.

Jocul si rasul intr-un mediu sigur pe tema fricii le permite copiilor sa elibereze frica prin ras si chicoteli.

Ei pot lucra la cucerirea fricii fara a fi expusi direct la ceea ce a cauzat frica. Si pentru ca atunci cand frica a aparut in interior, a fost insotita de un sentiment de neajutorare, este benefic pentru copii sa se simta acum puternici si in control.

Uneori, o sesiune jucausa poate fi suficienta pentru a ridica o frica usoara. Alteori, copiii au nevoie de mai multe sesiuni jucause. Tine minte ca nu faci nimic gresit daca, dupa o sesiune de ras copios, copilului tau inca se teme de caini. Este normal. Uneori, aceasta munca emotionala necesita mai mult timp.

Pot aceste jocuri sa sprijine pe orice copil caruia ii este frica de caini?

Pentru copiii a caror frica este mai puternica sau mai profunda, aceasta abordare ar putea fi prea directa. Poti folosi in continuare jocul pentru a-ti ajuta copilul sa-si invinga frica de caini, dar s-ar putea sa fie nevoie sa inventezi alte tipuri de jocuri. Insa si in acest caz, copilul trebuie sa fie intr-un rol de putere, sa fie competent si curajos, iar tu esti cel stangaci si speriat.

Poate copilul tau este un dragon, iar tu un soarece speriat. Sau el e un leu care rage tare si fioros si tu esti o/un batran(a) care vrea doar putina liniste: „Cine face tot acest zgomot ingrozitor, nu pot sa ma bucur de niste liniste in savana asta? Incep sa ma sperii!”, in timp ce te comporti confuz(a).

De asemenea, iti poti intreba puiul pur si simplu: „Hei, ce zici sa ne jucam de-a gradina zoologica/savana/animale astazi?” sau ‘Hai sa ne jucam ceva, eu voi fi un soarece, tu ce vrei sa fii?’ si vezi unde te duce asta.

Sau ai putea folosi marionete sau jucarii, iar unei jucarii ii este frica de clatite, de exemplu. In acest fel copilul va ajunge sa se joace si sa rada in jurul fricii fara sa se gandeasca sau sa abordeze direct frica de caini.

Urmeaza-ti copilul, el te va ghida. Copilul tau vrea sa fie eliberat de frici si stie de ce are nevoie pentru a se vindeca. Doar arati-i ca esti acolo, esti disponibil(a) si il tii in siguranta.

Nota: ideile sugerate aici ar putea fi utile si in cazul in care copilul tau a avut un incident traumatic cu un caine, dar acestea nu sunt suficiente pentru a-ti sprijini copilul sa se vindece emotional. Putem vorbi mai multe despre situatia ta particulara si te pot sprijini si in acest caz, asa ca nu ezita sa ma contactezi.

Spune si altora despre acest articol

Leave a Reply

Your email address will not be published.