Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Pe cand avea fii’miu cateva luni, am cumparat niste carticele pentru copii mici, cu poze si culori. Desi i le-am aratat pe cand nici nu putea sa se intoarca pe burta, s-au dovedit a fi interesante cateva luni mai tarziu.
La fii’mea situatia a fost alta, pentru ca a fost de la inceput inconjurata de carti si jucarii. Asa ca in mare parte a timpului le-a ignorat pe toate cu succes (avea rabdare pentru maxim 2 pagini din orice carte) si si-a vazut de achizitiile motorii. Insa de cateva saptamani a inceput sa aiba rabdare sa ii citesti si mai mult, de vreo saptamana ne aduce ea carti si se aseaza in brate, asteptand sa ii citim.
Cartile prezentate mai jos au fost citite ambilor copii, asa ca starea lor nu mai e tocmai impecabila, insa ce mi se pare interesant este ca ce carti prefera fii’miu cand era mic prefera si fii’mea acum, la 11 luni. Evident, le stim pe de rost textele, chiar si dupa vreo 2 ani in care nu le mai citisem. Asta ca sa va faceti o idee despre cat de mult le-am putut citi lu’ fii’miu.
Preferatele absolute sunt “Prietenii Pufosi” de Michelle Mathers de la Editura RAO. Au copertile cu texturi si forma de animalute, cu coada si urechi, sunt cartonate si vesel colorate. Cei patru prieteni pufosi sunt, in ordinea din poza de mai jos: Baltata, Ghita, Lanuca si Roibu.
Toate cele patru personaje sunt prezente in toate cele patru carti, insa fiecare personaj este cel principal in cartea dedicata lui. Textele sunt in rime si intamplarile sunt simpatice: Roibu are o zi in care este prea timid ca sa se joace, Baltata este racita, Lanucai are nevoie de prietenii ei, Ghita vrea sa se balaceasca in noroi. Prietenii gasesc solutii la fiecare problema si totul se termina cu bine.
Urmatoarele carti sunt de la Editura Prut, colectia “Primii Pasi“, si sunt recomandate copiilor peste 6-12 luni (depinde pe ce site te uiti sa cumperi) pentru ca au foile cartonate, desenele clare si culorile contrastante. Fii’miu se entuziasma cel mai mult cand citeam cartea cu “Para”, chiar de cand avea 4-5 luni. Fii’mea nu are una preferata, le studiaza pe toate egal momentan.
Cartile din imaginea de mai jos sunt “Marul”, “Para” si “Nuca de cocos”. Personajele sunt simpatice, desenele sunt bine realizate, textele sunt in versuri iar povestile sunt placute: o maimuta vrea sa ii dea o nuca de cocos unei ciori, un mar creste in copac de la stadiul de floare pana toamna cand se coace si cateva animale vor sa afle “Cata vara e-ntr-o para?”.
Urmatoarea colectie de 4 carti este de la Editura Girasol (de la care mai avem si carti cu sunetele animalelor de la ferma, am uitat sa o pozez) si include carti de tipul “Mica mea carte despre” – “forme”, “culori”, “cuvinte”, “numere”. Pe fii’miu l-au incantat cea de culori si cea de numere. Pe fii’mea momentan o incanta cea cu numere. In sensul ca pe astea cereau sa se uite cel mai des, desi ne uitam si pe restul destul de frecvent.
Avantajul acestor carti in fata celorlalte anterioare este ca au copertile mai solide si au rezistat eroic la incercarile lu’ fii’mea de a le manca. Paginile sunt cartonate, desenele sunt viu colorate si par a fi poze facute la obiecte din plastilina.
Urmatoarele carti sunt tot de la Editura Girasol, colectia “Salut, ma recunosti?” si sunt o idee fragile pentru copiii sub 1 an, asa ca ar necesita putina atentie din partea parintilor. Prima carte cumparata a fost “Contrariile” (cea din stanga din poza de mai jos), i-am cumparat-o lu’ fii’miu cu cateva zile inainte sa implineasca 1 an, si a fost extrem de incantat, pentru ca paginile au cartonase in interior, care se ridica, si te poti juca un fel de “cucu-bau” cu ele. Cartile au si ghicitori, fiind potrivite si pentru varste mai mari de 1 an.
Vazand cat ii place, i-am cumparat si cartea “Animalele”. Si da, le-am citit si ne-am uitat pe ele si am vorbit despre ele si ne-am jucat cu ele de foarte foarte multe ori, inclusiv cand aveam drumuri de facut, luam una din carti cu noi. Dupa ce s-a nascut fii’mea, vazand ca si ea trage la cartile astea (desi nu are rabdare sa ii arati, ci prefera sa le studieze singura minute in sir), am cumparat si cartea “Culorile” (cea de jos, din poza anterioara).
Mai avem si multe carti cu imagini din realitate, cu poze ale animalelor sau peisajelor, insa ambii copii le-au preferat pe acestea stilizate. Din ce am citit, asta s-ar datora faptului ca cei mici nu pot procesa toate detaliile imaginilor reale, in imaginile stilizate ramanand informatiile esentiale care sunt mai usor de procesat de cei mici.
Cam asa s-a prezentat si se prezinta situatia la noi la capitolul lectura 9-12 luni. Daca aveti idei sau sugestii de carti, le primesc cu drag in comentarii mai jos.
PS. De cumparat, noi le-am luat unele de la Carturesti, pe altele le-am comandat online. Puteti incerca sa le gasiti aici (link de afiliere).
