Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, din multe motive, printre care faptul ca sistemul imunitar al bebelusului nascut natural are parte de un boost datorat nasterii naturale, faptul ca ne dorim mai multi copii si faptul ca femeile nasc de cand lumea, adicatelea nasterea e in sine un proces… natural!
Cezariana in capul meu nu a fost niciodata o optiune. In momentul in care insa sarcina a devenit una la pat (de prin a treia luna de sarcina din cauza unei probleme a simfizei) mi-am intrebat medicul daca voi putea naste natural: daca totul e in regula la nastere, bineinteles.
Acest “bineinteles” l-am auzit pana prin saptamana 34, cand s-a transformat in “da, poti sa nasti natural, dar bebelusul va fi stresat la nastere pentru ca el nu respira in timpul contractiilor”. A fost momentul in care am zis “mda, si eu par cam stresata ca m-am nascut natural, si sotul la fel, si muuulti alti oameni”. Am inceput sa caut alt medic cu care sa nasc: unul mi-a spus din start ca el vrea cezariana pentru ca are programul incarcat si nu isi permite sa fie trezit noaptea pentru nasteri naturale. Am apreciat sinceritatea si franchetea. Al doilea medic nu a fost la fel de direct: vedem la nastere daca putem naste natural, dar “de ce vrei sa nasti natural? tu stii ce dureri groaznice sunt la nasterea naturala? stii cum e?”. “Nu, dumneavoastra stiti cum e?” Asta as fi vrut sa spun, dar mi-a iesit “Sunt la primul copil, dar imi imaginez ca poate fi destul de dureros. Si totusi, vreau sa nasc natural.”
Dupa aceste experiente, tinand cont si de organismul meu si de sarcina, am decis sa raman cu medicul meu care ma adusese cu sarcina si cu bebe sanatos in saptamana 35 si caruia ii sunt recunoscatoare: un medic jos palaria, cu exceptia preferintei pentru cezariana.
In saptamana 36, dupa ultima ecografie la care s-a confirmat faptul ca bebelusul e cu capul in jos, nu are cordonul dupa gat, iar colul s-a micsorat, medicul era deja si mai hotarat sa ma convinga sa aleg cezariana: bebelusul va fi stresat si nu se stie cat va dura travaliul, dar sa vedem, poate se naste natural dar totusi o cezariana e mai buna. Eu o tineam una si buna pe a mea: vreau sa nasc natural! Imi era teama, pentru ca stand la pat nu aveam conditia fizica pe care mi-o dorisem in sarcina (m-am ingrasat doar 8.5kg, dar nefacand miscare, musculatura era slabita), dar ma concentram pe beneficiile nasterii naturale pentru bebe.
Si am intrat in saptamana 37 si intr-o seara au inceput contractiile periodice.
Am ajuns pe la 2 dimineata la spital si am stat aproximativ 12 ore, cu glucoza in loc de mancare, cu nesomn in loc de vise si cu contractii in loc de miscarile obisnuite ale lui bebe. Contractiile era constante in ciuda medicamentelor, nici nu se intensificau, nici nu se potoleau ca sa pot sa fiu externata.
Dupa vreo 12 ore de travaliu linistit, monitorizare si controale regulate care confirmau faptul ca doar uterul vrea sa nasc, tot restul, inclusiv bebe, vrea ca bebe sa mai stea in burtica, a sosit medicul meu si a inceput seria de plimbari.
Mai intai din sala de travaliu in sala de nasteri la consult (colul este inchis, bebe nu e coborat). Apoi iar in sala de travaliu sa discutam despre ce inseamna aceste lucruri. Apoi iar in sala de nasteri la consult: nicio schimbare. Am ajuns astfel la ecograf: cum bebe era cu capul in simfiza, medicul s-a luptat ceva sa ii vada capul, lupta care a durut destul de rau. Apoi a inceput cautarea locului de prindere a cordonului ombilical. Apoi masurarea fluxului sanguin. Si apoi ni s-a spus: fluxul sanguin la creierul bebelusului scazuse cu 1/3 fata de normal si asta putea sa insemne lipsa de oxigen la nasterea naturala.
Am ajuns inapoi in sala de nasteri pentru un nou consult: uterul in contractii, tot restul in liniste, iar bebe nu coborase. Eu vroiam acasa. Medicul insa ne-a luat frumos pe mine si pe sot sa mergem in sala de travaliu sa discutam: bebelusul e in stres fetal (sotul a intrebat daca nu toti bebelusii sunt stresati cand se nasc, dar medicului i s-a parut ca noi nu intelegem ca travaliul e stresant pentru bebelus si ca ne explica degeaba) si ca exista risc de lipsa de oxigen la nastere si ca nu crede ca as naste natural in urmatoarele 24 de ore si asta nu e bine, ca bebelusul deja apare stresat pe monitor si nu l-ar mai tine asa prea multe ore. Si avem 1 minut sa ne decidem daca nasc prin cezariana atunci sau astept sa vad ce se intampla. Responsabilitatea privind nasterea si tot ce implica ea erau pe umerii nostri. Inca nu m-am decis daca asta e normal sau nu.
Privind in urma si discutand intamplator si cu o moasa, imi dau seama ca daca situatia era critica, nu eram pusi noi sa alegem cum sa nasc. Plus ca nu am gasit motivatia cezarienei scrisa pe foaia de externare. Dar in acele momente, nedormita de mult prea multe ore, cu contractii de vreo 15 ore, cu un medic care parea sa isi doreasca cezariana si care nu stiu cat s-ar fi simtit confortabil la o nastere naturala, cu acest risc mentionat de medic de hipoxie, am decis, in minutul pus la dispozitie de medic, sa nasc prin cezariana.
Poate as fi putut naste si natural, poate ca daca ar fi stat o moasa cu mine ar fi fost mai bine, insa daca medicul avea dreptate si bebe patea ceva, nu as fi putut trai cu mine insami stiind ca totul e din cauza ca eu m-am incapatanat sa nasc natural. Am simtit o presiune constanta ca sa fiu convinsa sa aleg cezariana, nu am simtit ca cineva din echipa medicala e interesat sa ma ajute sa nasc natural…
Am intrat in sala de operatii plangand dar cu cuvintele sotului in urechi: scopul final e sa avem un bebe sanatos, nu sa nasc eu intr-un fel anume. Si acum avem un bebe sanatos si minunat, nascut prin cezariana.
Poate data viitoare voi putea naste natural. Pentru ca se poate, m-am documentat. Sunt optimista!
Si eu mi-am dorit sa nasc natural, ba chiar si medicul meu m-a incurajat in directia asta. DAR am fost tot timpul pregatita pt ambele variante, mi-am spus ca e mai bine sa fiu deschisa decat sa fiu luata prin surprindere in ultimul moment. Si nu, nu cred ca sistemul imunitar e mai puternic daca bebelusul se naste natural (fetitei mele i-a curs nasul prima data la 2 ani desi s-a nascut prin ceza si a fost hranita cu lapte praf). Ba chiar riscurile pt bebe inclina balanta in cealalta directie, as spune. Sunt mult mai multe cazuri de copii afectati la nastere de forceps sau de faptul ca nu au fost intr-o pozitie propice sau ca au aparut tot felul de complicatii. La cezariana riscurile pt bebe sunt mai mici orice s-ar spune.
Dar da, vroiam si eu natural, daca totul era ok. Insa nu a fost. Nici macar nu am avut de ales, pt ca la 38 de sapt s-a dezlipit placenta din senin, am avut hemoragie masiva, nici urma de contractii (defapt placenta dezlipita oricum ar fi blocat iesirea) asa ca ceza de urgenta fara nici un minut de pierdut… Intrebare: ce m-as fi facut eu daca nu exista cezariana, cum era pe vremuri cand toata lumea nastea natural?…
Oricum, si dupa ceza se poate nastere naturala, in Bucuresti cel putin sunt si medici dispusi sa faca asta (medicul meu este) asa ca nu e un capat de tara 🙂
Intr-adevar cezariana poate salva vieti si chiar o face, asa cum ai povestit ca a fost si in cazul tau (nu-mi pot imagina prin ce ai trecut dar ma bucur ca e o poveste cu happy end povestea nasterii Aidei). Insa am senzatia ca de multe ori se alege cezariana din comoditate, nu din motive medicale. Si nu sunt de acord cu taierea doar pentru ca e mai simplu, mai comod sau mai convenabil.
Am ajuns in timp sa accept faptul ca nu am putut naste natural, insa din pacate acum ma confrunt cu probleme cauzate fix de cezariana (se pare ca una din cusaturi are probleme si necesita o noua interventie chirurgicala) si nu pot sa nu ma gandesc ca poate ar fi fost mai bine daca nasteam natural. Sau poate ca nu, poate ar fi aparut alte complicatii in timpul nasterii sau post-natal, nu am de unde sa stiu. As fi vrut insa sa am certitudinea ca cezariana mi-a fost facuta din necesitate, nu din comoditate 🙂