Adrenalina de duminica

Spune si altora despre acest articol

Se da o frumoasa zi de duminica. Ce facem cu ea? Pai hai sa o petrecem in centru, ca si-asa ajungem rar pe acolo. Bun, hai, dar unde in centru? Si caut eu ceva idei interesante pentru fi’miu si placute pentru noi. Ce-ar fi sa mergem la gradina zoologica? Ca weekendul trecut am fost la un muzeu unde erau niste animale impaiate si fi’miu toata saptamana ne-a povestit despre ce a vazut el la muzeu. Sigur o sa-i placa la zoo!

Bine, hai la zoo atunci. Cat e biletul? O mana si-un picior! Hm, interesant… Cum facem sa iesim mai ieftin? Ia sa cautam, poate gasim vreun discount ceva. Si descopar, dupa aproape 1 an de stat in Londra, ca sunt multe obiective turistice care au oferta “2in1”, adica intra doua persoane la pret de 1 bilet, cu conditia sa ai la tine 2 bilete de tren valabile pentru ziua in curs. Si cum noi oricum mergeam cu trenul pana in centru ca altfel mai greu, era o varianta buna pentru noi. De obicei mergem cu Oyster, card de calatorie preplatit, dar si biletul de tren e foarte bun, chit ca o idee mai scump decat prin Oyster.

Era 9:58 cand am decis toate astea. La 10:16 era trenul. Noi eram toti in pijamale, relaxati prin casa, ca intr-o duminica insorita de primavara. La 10:05 ieseam pe usa, cu copil de 2 ani imbracat cu tot! Performata asta nu cred ca o s-o mai reusim vreodata!

Si ajungem la gara, hai repede la bilete ca mai sunt 6 minute si vine trenul! La casa de bilete duminica este inchis, functioneaza doar automatul. La care era coada de 6 persoane, prima dintre ele avand probleme cu cardul sau bancotele sau ceva, ideea e ca nu reusea sa faca plata. La 10:14 ajungem si noi sa selectam la automat destinatia dorita. Si scriu “Victoria”. Zice ca nu exista. Mai incerc o data: “Victoria”. Nimic. Barbatul are o sclipire: “Incearca London Victoria!”. Da, asta a gasit-o (Victoria fiind statia la care in autobuze se face referire ca fiind Victoria, dar in tren in difuzoare se anunta London Victoria). Selectam biletele, doua, doar dus, platim. Asteptam sa printeze biletele. Este deja 10:16, se aude trenul cum intra in gara si biletele cum se printeaza. Alergam pe scari, barbatul cu copilul in brate, eu cu bebelusul in burta. Reusim sa prindem trenul, ptiu! Sa ne tragem sufletul acum, ca avem de mers.

Cand ajungem la Victoria, pardon, London Victoria, sotul iese primul: baga biletul de tren, se deblocheaza bariera, biletul ramane inauntru. Ca era valabil doar pentru o calatorie, asa ca nu ti-l mai da inapoi. Pfuai! Asa-i cand calatoresti cu Oyster, uiti detaliile despre bilete. Mbine… Vazand asta, eu fiind cu fi’miu de mana, ies pe la poarta dedicata celor cu copilasi, carucioare si bagaje, acolo unde arati biletul unui om si el iti da drumul. Asa raman in posesia biletului, inseamna ca trebuie sa facem rost de inca un bilet de tren.

Mergem la un automat, scria sus “Tickets”. Bun. Selectam noi ca vrem un bilet, pana la o statie oarecare prin care stiam noi ca trecem in drum spre casa. Platim si asteptam sa se printeze biletul. Si cand e gata, ne uitam pe el: bilet de metrou. Alo, automatule, noua ne trebuie de tren, chiar daca se ajunge si cu metroul la statia aia!!! Si cand ne uitam mai bine la automat, era de “Tickets”, dar doar pentru “bus, tram, underground”. Aha, super!

No, bine, si acuma? Mergem la informatii, explicam situatia, rugam returnare bani sau inlocuire bilet. Discuta domnisoara de la informatii cu un coleg, nu prea inteleg ei exact ce s-a intamplat, dar decid ca e ok sa ia biletul si sa-mi returneze banii. Saru’mana, o zi buna!

Mergem la alta masinarie si ne cumparam un bilet de tren. Si mandri nevoie mare, ne continuam drumul spre gradina zoologica, unde ajungem la 11:46 si de unde plecam pe la 14.

Incotro sa mergem? Ca iesirea din gradina e prin alta parte fata de intrare, deci nu era foarte la indemana sa ne intoarcem pe unde am venit. Ne uitam pe harta, hai sa mergem la metrou. Bun. Si o luam frumos la pas, si mergem vreo 20 de minute, ajungem la o statie de metrou intr-o intersectie plina de oameni, spectacole, muzica, nebunie. Dam sa intram la metrou: “Imi pare rau, statia aceasta se inchide, dar daca mergeti 7 minute in directia aceea, ajungeti la alta statie de metrou.” ne comunica o doamna la intrare.

Eram deja epuizati dupa adrenalina de dimineata, dupa gradina zoologica, dupa plimbarea prin soare pana la metrou, dar… aveam de ales? Am luat-o la pas, 7 minute pana la urmatoarea statie. Pe drum insa ne-am oprit sa rontaim un mar si ne-am uitat iar pe harta: uite aici o statie in care opreste un autobuz care duce la Victoria (fara London de data asta, desi e aceeasi statie). Pai hai sus in autobuz, lasa metroul!

Mergem jumatate de ora cu autobuzul, timp in care simt fiecare ridicatura si denivelare de asfalt, pentru ca singurul scaun liber pe care l-am gasit a fost in spate de tot.

Ajungem la gara, ne uitam pe afisajul electronic: era 15:52. Trenul era la 15:56. Sotul zice “Nu stiu daca mai am bani pe Oyster.”. Serios!? Urmatorul tren ar fi fost peste jumatate de ora, si nici eu nici fi’miu nu paream dispusi sa asteptam.

Incercam sa intram pe peron: bariera la sot nu se deschide, ca desi era pe plus cardul, la tren nu te lasa sa intri decat daca ai o suma minima pe card (la autobuz poti merge si pe negativ o calatorie, la tren nu). Ok, hai la automat sa punem bani pe Oyster. 15:54. El selecteaza optiunile, eu scos bancnota sa platesc, o introduc, automatul o da afara. O introduc iar. El iar o da afara. Mai sa fie! 15:55. Mai intind banctona putin, o mai nivelez, o introduc. De data asta ii place, actualizeaza creditul pe Oyster. Zburam la tren. Urcam in timp ce se fluiera de plecare. Gasim un loc si ne prabusim toti trei. Fi’miu adoarme primul. Ajungem acasa si adormim si noi. Prea multa adrenalina pentru o singura zi…

Spune si altora despre acest articol

1 thought on “Adrenalina de duminica

Leave a Reply

Your email address will not be published.