Despre generatia “fara relatie”, cu Matrioska de pe Raft

Continuam seria inceputa saptamana trecuta (aici) cu un nou articol scris de Mara despre generatia “fara relatie”.

“Noi știm ce vrem, dar nu suntem siguri și ne răzgândim des. Ne plictisim. Suntem generația ‘Domnule doctor, cred că sunt nehotărât/ă! Sau nu?’. Gândim haotic, ne aruncăm cu capul înainte, plini de elan și spunem ‘Stop!’ imediat ce nu mai știm răspunsul la o întrebare banală.

Ne-am dori un job ok, care să ne permită financiar tot ce visăm, imediat cum terminăm studiile, considerând că după atâția ani de tocit băncile școlilor și fumat în băi și-n barurile din apropiere nu avem nevoie de niște experiență practică între ‘oameni mari’, în birouri open space.

Căutăm prieteni pe viață, pe care să știm că ne putem baza în orice situație, la orice oră din zi sau din noapte, însă nu uităm să ne setăm smartphonurile pe DND, silențios, sau mod Avion înainte de a adormi. După ce mai dăm un scroll și un refresh la News Feed.

Imagine: jesadaphorn/freedigitalphotos.net

Imagine: jesadaphorn/freedigitalphotos.net

Vrem o relație cum am văzut în desenele Disney din copilăria noastră, dar evităm să ne gândim mai departe, să ne asumăm ce presupun scenele din viața de după happy end-urile alea. Și suntem ferm convinși că merităm toate astea de-a gata! Pe zâmbetul nostru larg și c-o privire languroasă.

Suntem generația cu cheia de gât, pierdută în identități de Facebook, cu vieți editate-n photoshop si pe Instagram și manifestări la care participăm cu mult zel de pe canapeaua de acasă. Generația care caută fericirea constant, jinduiește la ea cu toți porii, la acea nebunie cu sentimente dintre cele mai profunde, reciproce și durabile, și speră să găsească fix acea persoană demnă de ‘la bine și la greu’. Pe Tinder. Că nu mai avem timp să ne acordăm timp; după o întrevedere, trecem direct ‘la mine sau la tine?’. Suntem prea ocupați pentru a construi ceva real și cu bătaie lungă. Prea prinși mereu, că stăm și socializăm pe net, râdem din taste, ne mimăm stările de moment cu emoticonuri colorate. Am uitat de plimbări, cofetării, teatru sau filme, excursii, petreceri date acasă, cu jocuri de cărți, monopoly, dezbateri aprinse pe teme științifice sau istorice, cu muzică bună, pizza, sandvișuri și vin sau bere.

Visăm la cineva care să ne țină de mână. Alături de care să creăm tradiții, să ne formăm obiceiuri comune, să ne acceptăm și respectăm tabieturile. Cu care să dormim îmbrățișați până la adânci bătrâneți, dar dupa partida de sex de la a doua întâlnire, ne îmbrăcăm în grabă și fugim acasă, că ne odihnim mai bine în patul nostru, singuri. Așteptăm declarații, sinceritate și încredere, dar ne ferim să le oferim să nu fim răniți, să nu cădem în penibil sau să nu îndepărtăm, că e la modă să te închizi, să pari rece și distant/ă, neimplicat/ă, independent/ă; iar când le primim, ne retragem și ne declarăm indisponibili/e emoțional – expresie definitorie pentru această generație. Deci ne dorim, fiecare, o relație funcțională, dar ne mințim constant că nu. Fugim de ea cu turație maximă. Iar la sfârșitul fiecărei zile realizăm ce mult ne lipsește o privire, o mângâiere și-un cuvânt șoptit. Acea relație autentică, dar în care nu mai suntem dispuși să investim și niște timp cu sufletul deschis.

Pentru că ne e teamă să ne asumăm responsabilități. Ne construim un drum și un trai safe, fără implicații, relații fără compromisuri, ca în momentul în care apar semne că ar putea fi ceva serios, să ne luam tălpășița și să zicem ‘nu sunt pregătit/ă, nu te supăra, chiar nu e vina ta’. Apoi fugim în căutarea următoarei perfecțiuni de moment.

Și după ce mai trece un timp, ne vom trezi plini de regrete. Că timpul cu asta se ocupă, trece… Dar cu cât mai frumos ar fi să treacă ținând de mână pe cineva, pe aceeași și același cineva, zi după zi, an după an.”

Mara Bogdana Marina – Matrioska de pe Raft

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *