De toate pentru toti copiii

Acum cateva saptamani, veneam cu fi’miu acasa, cu mijloacele de transport in comun. Era amiaza, in jur de ora 12. Autobuzul era destul de liber, si langa noi era o familie, toti membrii ei stateau jos pe scaune care era 2 in fata celorlalte 2. Cu spatele la directia de mers, erau un baiat de vreo 7-8 ani si fratele lui de vreo 6 ani. In fata lor, statea surioara lor de vreo 4 ani. Langa ea, statea mama celor trei copii. Doamna era destul de plinuta in sensul ca ocupa si parte din scaunul fetitei.

Fiecare dintre cei 3 copiii avea in mana propria punga de chipsuri din care manca de zor. Cand noi am urcat in autobuz, mama doar ce scotea din sacosa un pahar si o sticla de suc galben fara eticheta, din care ulterior a turnat in pahar si a dat fiecarui copil sa bea. Si baietii si fetita au facut pauza de chipsuri, au baut suc si apoi au revenit la chipsuri.

Mama a pus sucul inapoi in sacosa si a scos o ciocolata de 100g: a desfacut-o, a impartit-o in 4 si a dat cate un sfert de ciocolata fiecarui copil, ea pastrandu-si un sfert. Baietii au facut iar pauza de chipsuri, au mancat repede patratelele de ciocolata, si au reluat chipsurile (pe care le-au terminat pana am coborat noi). Fetita in schimb nu vroia ciocolata, dar mama a insistat, asa ca intr-un final a bagat in gura ciocolata. Dar i s-a facut rau in sensul ca i-a venit inapoi ciocolata si a scuipat-o saraca in mana. Moment in care se aude:

– Uite ce ai facut! De ce faci asta? Si nici macar nu am servetel!

Micuta era confuza, nu intelegea ce s-a intamplat, dar se si simtea prost in acelasi timp si se uita cu o privire vinovata si nedumerita la mama ei. Si m-am intristat.

Sunt convinsa ca femeia isi iubea copilasii enorm si ca ar fi facut tot ce e mai bine pentru ei, si ea posibil ca facea deja ce credea ea ca e mai bine (in fond, ea chiar incerca sa fie corecta fata de ei impartind in mod egal ciocolata de exemplu). Acest “bine” fiecare parinte il considera dupa propriile puteri si informatii si intelegere. Asa ca relatarea nu e o critica sau o judecata, doamna in cauza era doar o mama. M-am intrebat insa daca s-ar putea¬†face ceva in situatii similare, daca poate cineva din exterior sa intervina in vreun fel astfel incat sa se schimbe ceva in bine in viata acelei familii (am aceeasi dilema si cand vad copii in sisteme de purtat pusi cu spatele la parinte)…¬†Imi era clar ca femeia avea probleme cu greutatea si posibil si cu sanatatea si cand ii vedeai pe cei trei copii ce si cum mancau, aveai senzatia ca le vezi si lor viitoarea stare de sanatate si-ti parea rau…si ai fi vrut sa faci ceva, dar nu stiai ce… poate macar sa oferi un servetel, daca aveai, si o vorba buna sau un sfat necerut…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *