Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Ieri a fost ziua alegerilor in Londra: s-au votat primarul general, primarul de “sector” si partidul politic care sa reprezinte Londra. Si am votat si noi, fiind cetateni UE, adulti, care locuiesc la Londra. Asa sunt regulile aici, pentru alegerile locale nu ai nevoie de cetatenie britanica (sursa).
Povestea votului incepe cu inscrierea la vot. Acest pas este obligatoriu: daca locuiesti in UK si nu esti inscris la vot savarsesti o ilegalitate. Inscrierea la vot nu implica si exercitarea dreptului de vot, ci pur si simplu inseamna ca esti luat in evidenta ca si posibil votant. Periodic sunt expediate de catre primarii plicuri cu formulare spre toate resedintele din UK, formularele fiind menite sa actualizeze datele privind votantii: mai precis in formular esti intrebat daca mai locuiesti la adresa la care iti soseste plicul, caz in care nu faci nimic. Daca insa te-ai mutat, trebuie sa completezi formularul in care sa declari ca acum tu locuiesti la adresa X si sa trimiti plicul inapoi (gratuit) sau sa te inregistrezi/actualizezi informatiile online.
Odata inscris la vot, inaintea alegerilor primesti acasa un plic in care ti se spune unde si cand vei putea merge la vot. Din ce am vazut, sectiile de votare sunt amenajate in cadrul bisericilor. Iar ziua este una din timpul saptamanii, nu in weekend. Acum a fost intr-o joi. Intervalul orar a fost 7:00 – 22:00. Apropos de intervalul orar: in cazul in care ajungi la vot la 21:50 sa zicem, si e coada, iar la 22:00 se inchide sectia de votare si tu esti inca la coada, vei putea totusi sa votezi. Ce nu poti face dupa ora 22:00 este sa te asezi la coada la sectia de votare, dar daca esti deja la coada cand se inchide sectia, vei vota.
Un alt aspect interesant al sistemului de votare este faptul ca nu exista turul doi. Sau exista dar este comasat cu turul 1, depinde cum privim lucrurile. Mai precis esti intrebat din prima care ar fi a doua ta optiune pentru primarul Londrei (cum a fost cazul alegerilor de ieri). Adica, pui pe foaie intr-o coloana un X pentru cine vrei sa fie primar, si pui pe o a doua coloana un X in dreptul cui ai vrea sa fie primar daca prima ta alegere nu castiga. In cazul in care un candidat are peste 50% din voturi, e simplu, devine primar. Daca insa nu are nimeni peste 50%, primii doi clasati intra in “turul doi”: se numara voturile pe care le-a primit fiecare pe coloana “a doua optiune” si se aduna cu procentul anterior si castiga cel care a primit in total cele mai multe voturi devine primar. Asa-i ca-i simplu?
Toate informatiile astea sunt foarte frumos explicate intr-o brosura care soseste tot in plic, acasa. Si tot in aceasta brosura sunt prezentati toti candidatii, asa cum a dorit fiecare dintre ei sa fie prezentat. Iar aceasta prezentare costa: fiecare candidat a platit, conform legii, suma de 10.000 GBP pentru ca manifestul lui sa apara in aceasta brosura.
Inarmati cu toate informatiile, am pornit si noi la vot la sectia de votare amenajata intr-o biserica. Am ajuns acolo pe la 20:30 si era destul de putina lume. Trei persoane la masa cu buletine de vot: o persoana bifa pe lista votantii, o persoana inmana buletinele de vot (fara stampile) si o persoana se asigura ca buletinele de vot ajung la final in urna. Legitimarea am facut-o cu permisul de soferi, pe care nu s-a lipit nimic drept dovada a exercitarii dreptului la vot. Cabinele de vot erau de fapt vreo 5 standuri de lemn cu separatoare de lemn intre ele si atat, fara perdele sau altceva. Stampile nu exista. In fiecare cabina era legat cu atat un creion cu care se punea un X in casuta din dreptul candidatului ales. Iar buletinele de vot erau o foaie simpla, nu dubla sau indoita, toti candidatii fiind listati simplu, cu nume si numele partidului, fara sigle sau alte detalii. Asa ca am luat cele 3 foi simple, au pus X-ulete cu creionul legat cu sfoara si apoi am pus foile in urna. Si asta a fost tot. Simplu si rapid.
Iar acum asteptam sa aflam numele urmatorilor primari.
