Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Saptamana trecut fi’miu si-a gasit de joaca cu o sticla de plastic goala si o cana de apa: turnase apa din sticla in cana si vroia acum sa o toarne inapoi in sticla. Evident ca nu a ajuns prea mult apa in sticla, asa ca i-am povestit despre un obiect care exista pe lume dar nu si la noi in casa si anume palnia, dupa care am iesit la plimbare ca sa cautam, evident, o palnie.
Asa am ajuns intr-un magazin in care majoritatea lucrurilor sunt sub 1 lira (pentru ca ma asteptam ca o palnie sa fie destul de ieftina) si in care nu am gasit palnie dar am gasit la 0.99p 2 carti cu animale, prin intermediul caruia cei mici pot invata sau exersa recunoasterea emotiilor/sentimentelor exprimate pe chip.
Mai precis, atat cartea cu pisica, cat si cartea cu ursuletul, sunt cartonate si au la mijloc o pagina groasa in care este un disc cu mai multe perechi de ochi care exprima diferite stari si care este conectat la un disc mai mic cu mai multe guri: cand invarti de discul cu ochi, se schimba automat si gura astfel incat ce exprima ochii sa corespunda cu ce exprima gura.
Pe fiecare pagina este descrisa, in cateva cuvinte, o intamplare de-a personajului, urmata de intrebari despre ce simte animalutul, intrebari la care copilul poate sa raspunda cu cuvinte sau invartind discul cu ochi.
Pe spatele cartii scrie: “Sentimentele si emotiile copiilor sunt puternice, dar copiii mici se pot simti neajutorati fara abilitatea de a identifica sau articula multe dintre aceste sentimente. Cartile Use-Your-Words Feeling Books contin povesti care ajuta la construirea abilitatilor de limbaj emotional, completate cu expresii faciale interactive pentru a spori intelegerea emotiilor celorlalti de catre copii.”
Intr-adevar, cei mici simt multe lucruri insa nu le pot verbaliza, in primul rand pentru ca nu au vocabularul necesar, in al doilea rand pentru ca uneori emotiile ii sperie prea tare. Incet incet insa ei invata, cu ajutorul parintilor care pot eprima in cuvinte emotiile pe care cred ei ca le simt copiii la un moment dat (“Esti suparat ca a plecat tati la servici?” sau “Te frustreaza ca nu ajungi la raftul de sus?” sau “Te-a speriat ca am pornit aspiratorul?”). Asa invata si copilul sa se eprime mai mult prin cuvinte pe viitor si mai putin prin acte fizice violente, de exemplu, si sa spuna “Sunt furios ca nu imi iese turnul asta!” in loc sa arunce cu piesele de lego in geam sau in alti oameni.
De asemenea, parintii pot incerca verbalizarea sentimentelor traite de cei din jur (de exemplu fi’miu reactioneaza instant cand aude un bebelus plangand sau un copil tipand, si incerc sa ii explic ce se aude si de ce) si pot apela si la carti precum cele doua despre care va povesteam.
Fi’miu citeste cartile astea doua de mai multe ori pe zi de cand le-am luat si deja stie care e pisica fericita ca are portita ei de iesit in curte, care e ursul care plange ca l-a intepat o albina iar cand vine ora de somn, roteste discul de la pisica si o pune la somn, apoi il pune si pe urs, si abia apoi doarme si el!
Ce alte carti credeti ca ar putea fi pe placul unui pusti de vreo 2 ani?
Ai rămas datoare cu o pâlnie către fi’tu și, evident cu tot cortegiul de posibile consecințe ce decurg din asta.
Am uitat sa scriu in post: am cumparat si palnii, chiar 3, ca erau la set, asa ca avem cu ce uda bucataria :))