Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cred ca am consumat in copilaria noastra kilograme intregi de creta desenand pe asfalt tot ce ne trecea prin cap, inclusiv povesti si multe jocuri. Cumva creta face parte din lumea copilariei. Asa ca i-am luat lu’ fi’miu creta dupa ce am vazut la alti copii in parc creta si mi-am adus aminte de acest instrument magic.
Si cu creta in ghiozdan am mers de multe ori in parc si am desenat, cot la cot cu alti copii carora uneori le imprumuta fi’miu creta. Si a fost distractie pe cinste!
Intr-o dimineata de primavara tin minte ca am mers cu fi’miu intr-un parc si am desenat pe asfalt, iar oamenii care treceau pe acolo musai adresau cateva cuvinte artistului si multi dintre ei aveau grija pe unde merg, sa nu cumva sa calce pe opera noastra.
Tot intr-un parc am fost si saptamana trecuta sa desenam cu creta. “Acum desenam un tractor si apoi desenam o veverita” spunea fi’miu incantat. Aleea aleasa pentru “pictura” era mai retrasa, nu trecea mai nimeni pe acolo, dar la un moment dat a trecut o familie impreuna cu niste prieteni si au admirat opera de pe asfalt, iar noi glumind am spus ca ne-am antrenat mult, iar ei au avut grija sa nu calce pe desenele noastre.
Dupa acest moment a trecut pe acolo si o doamna insotita de un domn. Ajungand in dreptul nostru, doamna se opreste si spune:
– De ce murdariti aleea? Acest drum este curat si voi il murdariti cu creta!
Din cauza ca ma asteptam tot la o reactie pozitiva, cum fusesera toate de-a lungul timpului, mi-a luat ceva timp sa procesez ce spune femeia, mai ales ca nu imi era clar deloc care ii era problema: ma uit la ea, ma uit la drumul “curat” care era plin cu frunze, crengute, pietre si gainat de rate si porumbei, ma uit iar la ea si ma gandesc “Face misto, e glumeata tipa!”. Dar fata femeii pare sa spuna ca ea chiar vorbeste serios. Si chiar continua:
– Mai vedeti pe cineva ca face asta, mai deseneaza cineva?
Imi revin din surprindere si spun:
– Poate ca au desenat si a sters ploaia creta (ca asa functioneaza lucrurile astea).
– Nu nu! Poate la voi in tara se murdareste cu creta, dar aici noi nu facem asa ceva!
Si pleaca rapid, vizibil deranjata ca am “murdarit” asfaltul pe care calca ea. N-am mai apucat sa replic in niciun fel. Si initial m-a cam iritat interventia ei. Personal, mereu cand am vazut desene cu creta pe asfalt, am zambit, amintindu-mi de copilarie si gandindu-ma ca acolo, mai devreme, niste copii au pus in imagini vise, dorinte, sperante, jocuri, energie. Pentru prima oara in viata am auzit ca desenele cu creta “murdaresc” asfaltul.
Dar apoi ma gandeam… Oare ce viata sa fi avut aceasta femeie, ce sa i se fi intamplat atat de rau in viata incat atunci cand vede o familie – mama cu un bebelus mic in brate, tatal desenand cu creta pe asfalt impreuna cu un pusti de 2 ani – ea sa se enerveze si mai mult, sa critice si sa afirme ca desenul cu creta “murdareste” drumul? Si gandul asta m-a intristat…
Nota: graffiti in spatiul public este ilegal in UK pentru ca indepartarea desenelor realizate cu graffiti pune la cheltuiala consiliul local; de desenele cu creta se ocupa ploaia (care este din plin in UK), astfel ca activitatea nu este ilegala
