Recolta din weekend

Spune si altora despre acest articol

Sambata am fost in gasca mare (adicatelea 4 adulti si doi prunci) la o livada frumoasa si verde sa culegem de-ale gurii. Adica intri in livada, te plimbi linistit, te urci in pomi si te plimbi printre randurile de conopida sau varza, culegi ce-ti pofteste inimioara si la iesire, pui recolta pe cantar si platesti conform acului indicator.

Si uite-asa ne-am urcat prin copaci, ne-am plimbat prin livada, ne-am jucat cu pietricele, am cules mere, prune, spanac, ceapa verde si alte cele, si am venit acasa de la camp cu plamanii aerisiti si sufletul incantat de atata verdeata si asa aventura.

Duminica am lenevit sa ne revenim si am iesit doar scurt la un targ mic din vecini si am intrat in 2 charity shops. Suficient cat sa venim acasa cu o noua recolta, de data asta una “intelectuala”, dupa cum urmeaza:

DSC_7466

Agatha Christie

In sarcina m-am uitat mult la serialul cu Poirot (dupa cum v-am mai spus, ultimele 6 luni de sarcina le-am stat la pat, timp berechet de filme si carti), de curiozitate apoi am citit “Zece negri mititei” si “Crima in Orient Express” si mi-au placut suficient cat sa mai vreau sa citesc si alte carti fain scrise si relaxante in acelasi timp.

Henning Mankell – “The man who smiled”

Nu stiu si nu cunosc. Sotul a zis “Parca am auzit de cartea asta…” si a luat-o, de la acelasi targ de va ziceam mai sus. Om vedea ce e cu ea si v-oi povesti.

Gerd Gigerenzer – “Gut feelings”

Autorul este psiholog si expert comportamental, si fraza care m-a facut sa ma uit mai atent la carte a fost “in an uncertain world, sometimes we have to ignore information and rely on our brain’s ‘short cut’, or heuristic”. (“intr-o lume nesigura, uneori trebuie sa ignori informatia si sa te bazezi pe ‘scurtaturile’ mintii tale, sau euristica”)

Oliver James – “How not to f*** them up”

Mi-a atras o fraza de pe spatele cartii: “Psihologul pentru copii Oliver James sustine ca copilul sub trei ani nu are nevoie de obisnuinte/invatari (in engleza, ‘training’): important este sa te focusezi si sa te calmezi ca si parinte” (“leading child psychologist Oliver James argues that your under-threes do not need training: it’s getting your head straight as a parent that’s important”).

Apoi am inceput sa o rasfoiesc, si chiar la inceput, pe a patra pagina, am citit: “Mituri despre nevoile copiilor de 1 si 2 ani”. Si sunt mentionate cele mai raspandite 3 mituri legate de nevoile celor mici:

1. “au nevoie sa se joace cu alti copii“: Copiii de 1-2 ani sunt prea imaturi emotional pentru a se putea bucura de compania altor copilasi si daca va uitati cu atentie, veti vedea ca, pusi impreuna, doi copii se vor juca aproape tot timpul in paralel, nu unul cu altul. Ei nu au suficient “bagaj” emotional si intelectual pentru a coopera prea mult. Abia spre 3 ani vor aparea perioade mai mari de timp (cateva minute) in care copiii se vor juca efectiv impreuna.

2. “cu cat copilul invata mai devreme sa aiba grija de el, cu atat mai bine“: Se crede ca un copil, cu cat invata mai devreme importanta abilitatilor sociale ca increderea in sine si utilizarea unui obiect “pe rand” (turn-taking), cu atat mai abili vor fi in gestionarea a ceea ce viata le va oferi. Din pacate, opusul este adevarat: incredintarea copiilor unor persoane straine sau care nu reactioneaza suficient la ce face/vrea copilul ii va face mai putin independenti si mai putin cooperanti cu semenii lor, ii va face nesiguri pe ei, dependenti de altii, si ii poate afecta pe termen lung in relatiile de prietenie cu alti oameni.

3. “abilitatile mentale – vorbire, scriere, calcule – vor fi ajutate de educatia timpurie“: Dorinta de a avea copii care sa se descurce bine la scoala ne determina sa acceleram dezvoltarea lor inca de la nastere, dar tocmai educatia timpurie este cea care impiedica (‘handicaps’) performanta. Copiii de 1-2 ani au nevoie de companioni care sa devina figuri materne, daca este cazul. Ei nu au nevoie de profesori.

Atat am avut nevoie sa citesc pentru a cumpara aceasta carte. Dupa ce o termin de citit, revin si cu alte idei extrase din ea.

Michele Elliot – “501 ways to be a good parent”

Rasfoind cartea asta, am vazut ca sunt tratate subiecte cum ar fi “discutii financiare cu copilul”, “interactiunea cu un posibil abuzator”, cum sa-i inveti sa faca cumparaturi cu cap, cum sa-i ajuti sa vorbeasca cu tine, se trateaza si subiectul “video si televizor” si multe multe altele. Cred ca sunt vreo… 501? Cel mai probabil. Am inceput sa o si citesc, si chiar pe a treia pagina am gasit o idee pe care am mai citit-o in “Frati fara rivalitate” dar care mi se pare importanta pentru ca vizitele aproape zilnice la locul de joaca imi reamintesc cat de important este exprimarea noastra, ca parinti, cand ne adresam copiilor: pentru a preveni/stopa un conflict intre 2 copii, “trebuie sa fii specific, adica sa spui ‘nu pune mana pe masina asta’ sau ‘nu lovi’. Copiii nu reactioneaza la ‘fii dragut(a)’. Dragut e pentru fraieri.” (“Children do not respond to ‘Be nice’. Nice is for wimps.’). “Pentru fraieri” poate sa fie explicatia in cazul copiilor mai mari (cartea trateaza copilaria intre 4-12 ani), dar in cazul celor mici motivul ar fi ca pentru un copil, ‘a fi dragut’ nu inseamna nimic precis, e prea vag, pe cand indicatiile clare sunt mult mai usor de inteles de catre ei si astfel stiu ce se asteapta de la ei. Si tot din “Frati fara rivalitate” mi-am amintit acum si de un alt sfat: nu spuneti unui copil care se cearta cu un alt copil “Inceteaza!” pentru ca in mintea copilului o sa fie “Daca incetez, o sa castige el/ea, asa ca nu pot sa incetez!”; in schimb, puteti descrie ceea ce vedeti iar cei doi se vor opri sa va asculte sau sa va spuna problema, cert e ca se vor opri din cearta. Dar am divagat: revenind la cartea “501 metode de a fi un parinte bun”, in ea se discuta lucruri referitoare la cresterea copiilor aflati in perioada 4-12 ani, asa ca nu cred ca o s-o citesc pe toata acum. La momentul potrivit, sper sa apuc sa revin cu idei si din/despre cartea asta.

Ben Krefta – “The art of drawing manga”

Daca vreti detalii, discutati cu sotul. Eu ce-am vazut e ca in carte chiar iti arata cum sa desenezi manga, cu multe amanunte, inclusiv cu detalii despre fizionomie, despre expresii faciale, pozitii ale mainilor si corpului, haine, unelte si alte nebunii. E faina cartea, daca vrei sa desenezi. Si daca nu vrei.

British History Encyclopedia

Istoria pe scurt, cu ce se intampla in lumea britanica, si in paralel, schitat, ce se intampla in lume. Fain prezentata, din pacate se opreste istoria la 1999, cand a fost publicata cartea. Dar chiar si asa, e suficienta istorie de citit.

Nu am inclus in poza, dar am luat si o carte pentru fi’miu, “Copycat”, despre o pisicuta care se tine scai de un catel: tot ce face catelul, face si ea, unde merge catelul, hop si ea. Cateluul se satura de acest comportament, dar cand pisica se imbolnaveste, el ii simte lipsa asa ca se duce la ea acasa si o doftoriceste sa o faca bine, dupa care el se imbolnaveste si pisica il face bine. Si apoi pornesc impreuna in explorarea lumii. Nu mi-e clar ce invata un copil din povestea asta, dar e simpatic desenata si pana o s-o citesc lu’ fi’miu, m-oi prinde eu care e morala.

Si la final de zi, ne-am relaxat desenand cu creta. In casa, ca afara se intunecase. Noroc cu tabla de am luat-o azi de la charity shop, ca v-am zis, am strans recolta faina weekendul asta.

DSC_7478

Voua ce v-a bucurat sufletul in weekend?

Spune si altora despre acest articol

Leave a Reply

Your email address will not be published.