Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Voi marca cu titlul de “random” posturile fara o tematica anume dar cu idei pe care le-am citit sau descoperit sau invatat sau picat fise recent si pe care vreau sa le notez fara a crea posturi speciale pentru fiecare dintre ele. Acesta este primul post de tip “random”.
- Copiii pot invata sa imparta fara a li se impune acest lucru.
In primul rand, sa imparti nu inseamna ca dai lucrul tau si tu sa ramai fara, asta nu e impartire, asta e donatie. In al doilea rand, copiii nu trebuie fortati de catre parinti sa imparta, asa cum nici parintii nu sunt fortati de nimeni sa isi imparta masina, telefonul sau ceasul.
Copiii invata sa imparta prin puterea exemplului (cand ii vad pe adulti ca impart sau cand cineva imparte cu ei), prin apreciere si sublinierea efectelor pozitive ale impartitului (“uite ce fericita e Maria ca i-ai dat si ei din biscuitii tai!”), prin prezentarea impartitului ca o idee buna si atractiva (“daca tu ii dai din vopseaua rosie si el iti da tie din cea albastra, veti putea obtine amandoi culoarea mov”), prin oferirea puterii de decizie copiilor (“dragilor, aveti o cutie de cuburi si amandoi vreti sa va jucati cu ele, cum credeti ca puteti rezolva situatia/imparti cuburile?”), prin acordarea de timp (“Lucy iti va spune cand e pregatita sa imparta.”). Fortarea si impunerea duc la obedienta si resentimente, pe cand experienta placuta duce la intelegere.
Acum vreo 2 saptamani, fi’miu avea un dinozaur intr-o mana si o masinuta in cealalta. Un prieten de-al lui de aceeasi varsta vroia masinuta. Fi’miu nu vroia sa i-o dea. Dar i-a dat dinozaurul si prietenul a fost multumit. Si noi, adultii, doar ne uitam si ne minunam cum doi pusti pot gasi singuri solutii daca sunt lasati sa caute solutii.
- Vitamina C este necesara doar in cazul fierului non-heme.
Fierul este de 2 tipuri, heme (provenit din surse animale) si non-heme (provenit din surse vegetale). Fierul heme se asimileaza usor de catre organism. Fierul non-heme are nevoie de vitamina C pentru o mai buna absorbtie, asa ca se recomanda combinarea surselor vegetale de fier cu surse de vitamina C (de exemplu suc de patrunjel cu ananas). Stiu ca mi se spunea, anemica fiind, sa mananc ficatei sau vita si sa pun si niste lamaie sau sa beau suc de fructe dupa ce mananc carne. Se pare ca nu e o idee deloc buna din cauza fermentarii fructelor intr-un stomac cu carne, si se pare ca nici macar nu e necesara vitamina C pentru fierul heme. Si saptamana asta am citit cum ca si mierea favorizeaza absorbtia fierului, asa ca avem o reteta noua de suc: ananas, miere, patrunjel.
- Nimeni nu are voie sa atinga un copil fara voia lui, nici macar parintii.
Cu ocazia postului despre prevenirea abuzului sexual am citit o idee foarte interesanta: copiilor ar trebui sa li se explice si sa li se permita sa nu se lase atinsi de absolut nimeni, daca nu vor. Si da, asta inseamna ca e foarte bine sa nu fie luat de matusa in brate daca nu vrea si sa nu i se spuna “haide, ca doar te iubeste, e matusa ta!” ca astfel de cuvinte le poate auzi si de la posibili agresori. Regula ar trebui sa fie sfanta: nu vrei sa fii atins, nu trebuie sa te lasi atins. Exceptie fac controalele medicale, unde copilului trebuie sa i se explice care e scopul posibilelor atingeri corporale, cu asigurarea copilului ca parintele este acolo, in cabinet, atent la copil si la medic (nu la ziar sau telefon).
- Scutecele textile creeaza dependenta. Pentru parinte.
Scutecim textil de peste 1 an si de vreo cateva zile bune scutecim exclusiv textil. Asta pentru ca acum avem suficiente scutece si suficiente modele sa nu mai fie nevoie nici peste noapte de scutece de unica folosinta. Din pacate cumparaturile nu s-au oprit, pentru ca apar in continuu oferte sau noutati cu materiale faine sau printuri superbe carora nu le poti rezista. Si pe masura ce copilul creste si are nevoie de mai putine scutece, teancul de scutece creste pentru ca mamica nu se poate abtine: “uite ce haios e asta cu dinozauri/cirese/jungla, cum sa nu i-l iau?”.
- Usturoiul trebuie lasat 10 minute inainte de a fi gatit.
Alicina, compusul activ din usturoi, are proprietati antimicrobiene si efect antioxidant, dar pentru a se activa este nevoie ca usturoiul sa fie taiat, zdrobit sau mestecat. Pentru a obtine maximul de beneficii, se recomanda sa se astepte 10 minute dupa taierea/zdrobirea usturoiului si abia apoi sa fie adaugat in mancarea care urmeaza sa se gateasca (sursa – tot aici am descoperit ca ciupercile sunt bogate in vitamina D).
- Epilatul cu zahar e mai fain decat cel cu ceara
Dupa ani de zile de epilat cu ceara, am inceput sa folosesc solutii din zahar pentru epilat si este mult mai fain! Zaharul nu miroase deloc (spre deosebire de ceara!), se spala foarte usor si rapid cu apa (si de pe piele si de pe orice ustensile), doare mai putin, nu trebuie sa astepti sa se intareasca pe picior ca sa smulgi fasia deci totul merge mult mai rapid, iar firul de par creste mai incet. Incercati si voi!
- O actiune nu defineste un om.
Pentru a face ordine in lumea noastra, tindem sa etichetam oamenii si sa ii “asezam” in cutiute: “el e ordonat”, “ea e de incredere”, “el e egoist”, “ea e creativa” si asa mai departe. Citind cartea “Rivalitatea dintre frati” mi-am dat seama ca etichetele pe care le punem oamenilor si mai ales copiilor pot ajunge sa ii defineasca pentru ca le sunt atribuite niste roluri (“baiatul bun”, “fata ordonata”, “baiatul matur”) si ei intra in aceste roluri pentru ca au nevoie de acceptare si pentru ca nu vor sa dezamageasca si pentru ca cred ca asta se asteapta de la ei, sa se comporte conform etichetei puse. Nu e prima data cand aud de self fulfilling prophecy doar ca acum se leaga toate si capata si mai mult sens, in contextul parentingului: copilul intra in rol si se limiteaza singur, spunandu-si “eu sunt inotatorul familiei, nu pot sa ma las de inot, desi nu-mi mai prea place si m-am cam saturat, dar atunci cine o sa fiu? ca nu o sa mai fiu inotatorul familiei… oare familia ma va mai iubi?” si lista framantarilor si a temerilor continua si copilul ramane sa faca inot, desi ar putea sau i-ar placea sa faca orice altceva.
In cartea mentionata, dar si in cea a lui Alfie Kohn si in altele, se recomanda sa se evite etichetarea si sa se vorbeasca despre actiune sau sa se descrie ce s-a intamplat: in loc de “ai inotat 10 ture, bravo, esti inotatorul familiei!” sa se spuna “ai inotat 10 ture, a fost dificil?” sau “ai inotat mult, cred ca esti foarte mandru de tine”.
Si mai e un exemplu frumos in cartea “Rivalitatea intre frati” (cand am scris postul despre carte nu o citisem inca pana la capat, din acest motiv nu am scris acest exemplu): un copil isi loveste fratele mai mic si mama ingrijeste ranitul, timp in care fratele cel mare vede si isi da seama ca nu a fost bine ce a facut si vine spasit la mama spunand “am fost un baiat rau”. La care mama raspunde extrem de frumos: “Nu esti un baiat rau, doar ca acum l-ai ranit pe fratele tau. Stiu ca iti pare rau. Cand copiii cresc, ei pot experimenta si face lucruri foarte prostesti sau dureroase. Dar asta nu ii face pe copii prosti sau rai.”.
