Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Am vazut acest film de zeci de ori. Niciodata de la cap la coada, ci in bucati, adunate si puse cap la cap. Eram insarcinata, stateam la pat, si periodic la televizor era acest film al lui Woody Allen, “Midnight in Paris“.
Imi place acest film si l-as viziona de fiecare data cand l-as prinde difuzat la televizor. Este atat de linistitor, atat de calm si de placut! Fara actiune, fara drame, cu muzica buna, culori calde, atmosfera minunata, si ah, ce muzica buna!
Filmul este de fapt povestea unui scriitor nostalgic aflat in vacanta cu logodnica in Paris. Neinteles de iubita sa, el se plimba aiurea noaptea pe strazi, bucurandu-se de ploaie si gandindu-se ce frumos ar fi fost sa fi trait in anii ’20. Si cumva, la miez de noapte, ajunge in acea perioada dupa care tanjea si sta de vorba cu scriitorii lui preferati si ai asculta live pe muzicienii lui preferati si se intalneste si cu pictorii lui preferati. O aventura de vis, ce sa mai! Si cunoaste si cateva personaje care, evident, tanjeau dupa perioada de dinaintea lor, dupa Belle Epoque, unde de altfel si ajung, intamplator, intr-o noapte. Acolo stau de vorba cu alte personalitati ale vremii, care evident, tanjeau dupa epoca Renascentista ca fiind epoca de aur a Parisului.
Personajul principal este inadaptat la prezent si nostalgic dupa trecut. Si muzica ajuta foarte bine la conturarea starii, a nostalgiei, a epocilor prin care trece privitorul impreuna cu personajul.
“Nostalgia este negare – negarea prezentului dureros… numele acestei negari este ‘gandirea epocii de aur’ – parerea eronata cum ca o perioada diferita de timp este mai buna decat cea in care traiesti acum – este o fisura in imaginatia romantica a acelor oameni care au dificultati in a gestiona prezentul.” spune un personaj din film, la un moment dat (“Nostalgia is denial – denial of the painful present… the name for this denial is golden age thinking – the erroneous notion that a different time period is better than the one one’s living in – it’s a flaw in the romantic imagination of those people who find it difficult to cope with the present.”).
Poate e nostalgie, poate mi-e drag filmul pentru ca l-am vazut cu fi’miu in burtica. Sau poate chiar e un film bun, linistit si cald, care merita vazut. Si cu o coloana sonora pe care o ascult de cateva zile pe repeat.
