Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
In sfarsit s-a terminat iarna cu temperaturile de 3-10 grade si a venit primavara-toamna cu temperaturile de 13-18 grade (ca vara cea de doua zile de aici a fost pe 7-8 mai cu 26 de grade), asa ca noi, dupa ce am hibernat ca ursii prin imprejurimi, avem chef de plimbare. Si in weekendul care doar ce s-a incheiat am decis sa dam o fuga la plaja (ca doar ne luasem cort si ne reparasem aerul conditionat, ce conta ca era doar 13 grade, nori si vant?). Si am vrut la o plaja cu nisip, ca sa putem sta pe plaja la picnic si ca sa se poata juca cei mici cu lopatele, basculante si forme de nisip.
Regatul Unit e mare si are mult plaje, insa nu sunt toate cu nisip (cred si eu, ca apoi te umpli de nisip si nu poti sa te cureti facand o baie in apa, ca e rece ca gheata mai mereu!). Asa ca atunci cand vrei totusi niste nisip, trebuie sa cauti putin in ce zone gasesti o plaja nisipoasa. Si de data asta noi am gasit-o pe o insula, numita Mersea.
Insula e mica, are vreo 18 km patrati si aproape 7000 locuitori. Se ajunge pe ea traversand un pod mic, care pare-se ca se inunda usor, izoland insula. Nu exista tren spre insula, asa ca depinzi, ca si calator, de propria masina sau de un autobuz care circula la ore fixe. Mai multe (desi nu prea multe) informatii puteti gasi pe pagina de wikipedia.
Noi am ajuns la Mersea mergand pe M25 si traversand Tamisa pe la Dartford Crossing: prin tunel pe sub Tamisa la dus, pe pod peste Tamisa la intors, ca asa sunt sensurile de mers. Tunelul este impartit de fapt in doua tuneluri, fiecare cu cate doua benzi. Podul are patru benzi. Traversarea costa 2.5 GBP si se achita nu la bariere ci online aici sau cu cash la puncte prestabilite, termenul de plata fiind miezul noptii al zilei imediat urmatoare zilei in care ai traversat raul (pe marcajele din zona scria “Pay by tomorrow at midnight”).
Autostrada M25 fusese aglomerata, dar dupa traversarea raului, drumul spre Mersea a devenit lejer si am ajuns repede in West Mersea (locatia pe harta e aici): insula este impartita in doua, vestul turistic si estul agricol. Parcari am gasit cel putin doua, destul de usor, ambele foarte aproape de plaja. Contra cost, 0.2 GBP / 2 ore, plata putandu-se efectua cu monezi la aparatul de taxat sau cu cardul in cadrul aplicatiei de telefon MiPermit.
Dupa ce am parcat, ne-am imbracat gros. Noi eram imbracati cu bluzite si pantaloni scurti, ca doar mergeam la plaja. Dar cand iesi din masina si te intampina 13 grade cu nori si vant rece, e indicat sa iti revizuiesti putin atitudinea vestimentara.
Asadar, imbracati gros si cu entuziasm, am descarcat masina de mancare, patura, jucarii si alte cele si am facut 10 pasi ca sa ajungem de la masina pe plaja, printre casute. Asta pentru ca intre strada si plaja sunt multe multe casute, mici si colorate si dragute, numite “beach hut”. Arata ca in pozele de mai jos si daca va face vreuna cu ochiul, sa stiti ca sunt cateva din ele de vanzare, le gasiti aici.
Plaja era aproape pustie. Dar cu pietre si nisip. Asa ca ne-am gasit un locsor aproape de apa si ne-am asezat patura pentru picnic.
Ocazional ne-am bucurat si de soare, dar mai mult unii de altii ca norii se puneau intre noi si soare. Fii’miu s-a jucat cu excavatorul si cu basculanta, fii’mea a rontait lopatica. Si cand fii’miu a zis “Mai vreau sa arunc o piatra in apa si apoi sa plecam”, am fost cu totii de acord.
Zona mi-a placut, era linistita si frumoasa. Plaja curata si cu de toate, nisip, pietre si iarba. Nivelul apei nu era prea ridicat, asa ca am putut vedea si “fundul apei”: era cam malos si nu imi dau seama cat de placut e sa inoti in zona aia. Insa nu stiu nici daca temperatura apei permite vreodata inotul acolo.
Mersea este linistita si foarte verde. Casele sunt joase dar par spatioase, fiind late, nu inguste cum sunt multe in Londra. Au curti cu multa verdeata si multe flori. Locuitorii tundeau iarba sau isi plimbau cainele, mergeau cu bicicleta sau se plimbau pe faleza. Si da, este un loc unde as reveni oricand cu drag.
Am plecat din Mersea mai repede decat am fi vrut, din cauza conditiilor meteo. Pozele de mai jos sunt facute la plecare, pe podul care leaga insula de restul tarii.
Cum ziua mai avea multe ore pana la apus, am decis ca in drum spre casa sa ne oprim in Grays. Mai vroiam parca putina plaja, dar sa fie si in drum spre casa, iar oraselul Grays era candidatul perfect, sau asa parea la o cautare pe net.
Am ajuns la destinatie pe la 17:30, am trecut repejor prin centru si am parcat langa “Grays Beach Riverside Park”, ca am zis noi ca daca e cu “beach” inseamna ca e plaja. Nu am avut neaparat dreptate, dar macar am gasit nisipul dorit: locatia este de fapt un parc pe malul Tamisei (il puteti vedea pe harta aici), in cadrul caruia este amenajat si un loc mare de joaca plin cu nisip fin si tobogane si leagane si pereti de catarat si vaporase si alte nebunii.
Evident, copiii s-au bucurat si fii’miu si-a instalat “santierul de constructii” in nisip, fii’mea s-a leganat pe un vaporas, apoi amandoi s-au dat pe tobogan razand de mama focului iar la final s-au dat in leagane, au alergat prin iarba si fii’miu s-a catarat intr-un copac.
Inainte sa ne urnim cu greu spre casa, am facut si o scurta plimbare pe malul Tamisei, peisajul fiind asa cum il vedeti in pozele de mai jos.
Drumul spre casa a fost tot pe la Dartford Crossing, unde am stat aproximativ jumatate de ora pe loc, in coada, pentru ca doua din cele patru benzi de autostrada erau inchise pentru lucrari timp de 12 ore incepand cu ora 19:00. Dupa ce am traversat insa Tamisa, traficul a fost lejer si am ajuns acasa cu nisip in sandale, aer curat in plamani si zambete largi pe fata.
Imagini: arhiva personala
