Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Stiu, stiu, fii’mea nu se mai cheama ca e bebelus, ca are deja 1 an si 5 luni, dar graiul ei e bebelusesc, ca abia incepe sa vorbeasca, si e dulce foc.
Fra’su o invata sa numere:
El: Unu. Ea: Unu.
El: Doi. Ea: Doi.
El: Trei. Ea: Tei.
El: Patru. Ea: Papu.
El: Cinci. Ea: Sinsi.
El: Sase. Ea: Sase.
El: Sapte. Ea: Opt! Si rade in hohote.
El: Noua. Ea: Zeţe! Si rade in hohote iar.
El: Unsprezece. Ea: Atâta.
El: Unsprezece! Ea: Atâta! Si rade.
Si numarul ei preferat este “opizeţe”.
Cand gaseste o firimitura pe jos sau scapa o bucatica de mancare pe jos, o ia, mi-o arata, spune “Nonoi” si o duce la gunoi.
Papucii ei de casa sunt ca niste rechini, cu ochi rosii care se aprind cand paseste. Si ii plac, si vrea sa ii poarte, dar inca nu reuseste sa ii puna asa ca vine cu ei la mine sa ii pun si imi spune “Papupu”.
Intr-o zi, fii’miu imi spune, referindu-se la sor’sa: “Mami, ea zice “tapte” si la lapte, si la sapte!”. Si in aceeasi idee, “mina” inseamna, dupa caz, “masina” sau “lumina”. Si apropos de vehicule, autobuzul este “abăzoz” iar trotineta este “toti” (asta pentru ca merge cu trotineta pe oriunde ca deh, a invatat-o fra’su).
Patul este “papu”, gata este “tata” (confuzant pentru tati) si ceasul este “titac”. Si uneori “tatitat” inseamna “s-a stricat”.
Are si cuvinte pe care deja le spune bine si la fel de dulce: “apa”, “baia”, “mami”, “tati”, “nani”, “atata”, “jos” (cu varianta ei preferata “pe jos”), “sus”, “oprit”, “ochi”, “cap”, “gata”, unele numere si in special “ok”, pe care il pronunta “ochieeei”.
Iar la capitolul animale, stie cum toate animalele dar se amuza copios in urmatorul dialog:
Noi: Cum face cainele?
Ea: Ham!
Noi: Si cum face pisica?
Ea: Ham!
Noi: Miau face pisica!
Ea: Ham!
Noi: Miau!
Ea: Ham! Si rade in hohote. Stie si poate sa zica “miau”, ca ocazional zice, dar se distreaza copios sa spuna ca pisica face “ham”.
Si apropos de animale, cartile ei preferate sunt cele cu Pip si Posy, un iepuras si o soricica, pe care cu bucurie le pronunta “pipopi”.
Ieri la pranz am avut mancare de mazare, si era mai calda cand i-am pus in castron, asa ca fii’mea mi-a spus: “manili bige”.
In general, orice te aude ca pronunti, incearca si ea, chiar daca ce se aude de la ea uneori nu are prea multa legatura cu ce ai spus tu, dar ea spune cu mandrie. Inclusiv “clopotnita” (spus de tati) a incercat sa il zica fara ezitare. Pacat ca n-am inteles mare lucru si nu pot reda aici ce a pronuntat ea :))
In imagine: fii’mea, mergand foarte hotarata si serioasa cu un baby-laptop achizitionat de la un targ.
SUPER LIKE! Multi pupici!
Pupam si noi cu dor!