Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Doula este, conform wikipedia, o persoana care asista femeia inainte, in timpul si/sau dupa nastere, oferind acesteia precum si familiei si/sau partenerului sustinere emotionala si asistenta. Doula este companion la nastere, cea care sustine femeia aflata in travaliu la nivel emotional si psihic. Doula nu este cadru medical, asadar nu este moasa, dar moasa poate cu usurinta sa fie doula.
Fiind departe de familie si dorind sa nasc natural, pentru nasterea lu’ fi’mea aveam optiunea de a fi sustinuta in travaliu de o doula sau sa fiu singura la spital (luasem in calcul si nasterea acasa, dar spatiul nu permitea aceasta optiune).
Nestiind cand o sa nasc, nu aveam cum chema pe cineva din Romania sa fie cu mine la nastere, prietenii de aici au si ei copii mici pe care nu ii pot lasa 24 de ore (cat poate dura de exemplu un travaliu) iar sotul urma sa stea cu fi’miu pentru ca, evident, nu puteam sa-l lasam singur sau cu altcineva in contextul in care nu avem bona iar el este obisnuit sa doarma doar cu mami si tati. Si in plus, cred ca uneori e bine ca in sala de nasteri gravida sa fie sustinuta de cineva care este de partea ei dar care nu este implicat emotional (poate fi cel putin greu pentru o persoana sa vada pe cineva iubit in durerile facerii).
Fiind intr-o tara straina, urmand sa port un dialog cu cadre medicale in limba engleza si cu termeni medicali, nestiind cat va dura travaliul si dorindu-mi sa nasc natural in conditiile in care mi-era teama ca iar voi fi fortata/pacalita spre cezariana (desi aici chiar nu aveam motive, dar asa-i cand experienta trecuta iti creeaza temeri), stiam ca mi-ar prinde bine un suport moral local, cineva care sa stie si engleza, sa stie si cum sa se poarte cu o femeie in travaliu, sa stie si cum functioneaza lucrurile in spitalele de aici, si clar cineva care sa fie de partea mea, sa ma sustina si sa imi sustina cauza atunci cand eu n-as mai fi rationala in travaliu. Asadar aveam nevoie de o doula.
Am cautat pe site-urile locale, am citit recenzii pe forumuri, am scris la 4 doule, din care una mi-a raspuns: a fost prima careia ii scrisesem si cumva s-a intampla ca ea sa fie si alegerea perfecta (asta o spun acum, dupa nastere).
M-am intalnit cu ea prima oara cand eram insarcinata in cateva luni, am stat de povesti si am stabilit cam care mi-e planul. Apoi am tinut legatura pe email si telefon, ca sa o tin la curent cu evolutia sarcinii.
O intrebasem in mailul initial daca a mai asistat la o nastere naturala dupa cezariana, si asta am intrebat in toate mailurile trimise doulelor, pentru ca mi-ar fi placut sa gasesc pe cineva care stia cat de cat care e ideea cu NVDC. Doula despre care povestesc mi-a spus ca a asistat la o singura nastere pe care graviduta o dorise naturala dupa cezariana, dar ca totul s-a impotmolit la dilatatie 2cm si s-a ajuns la cezariana. Cu toate astea, era informata, stia despre ce este vorba si chiar mi-a imprumutat documentatie despre nasteri, drepturile femeii gravide si NVDC (brosura AIMS). Am simtit in permanenta sustinere din partea ei si s-a bucurat ulterior ca am fost prima mamica cu NVDC pe care a asistat-o.
In saptamana 37 m-am vazut iar cu ea si am pus la cale planul nasterii, astfel incat ea sa stie exact ce imi doresc, ce permit cadrelor medicale si ce nu, ca sa stie cum sa fie de partea mea. M-a intrebat inclusiv ce fel de sustinere imi doresc din partea ei, cum am nevoie de ea sa fie in timpul travaliului, cat sa vorbeasca, cum sa se comporte. S-a dovedid un om foarte frumos, dedicat muncii sale pe care o face cu mare drag.
Dupa aceasta intalnire am tinut legatura in permanenta cu ea, uneori vorbeam chiar zilnic.
In ziua travaliului, cand eram in saptamana 40 si 3 zile, am anuntat-o dimineata ca peste noapte am avut contractii neregulate si reduse ca intensitate, dar frecvente. Vroiam sa stie cum stam, si am vorbit cu ea toata ziua. Aceasta comunicare permanenta a fost foarte reconfortanta, mi-a prins tare bine psihic sa stiu ca am cu cine ma sfatui, cu cine ma consulta si cine veni cu mine in sala de travaliu.
A mai fost un plus legat de doula aleasa: cel mai des asista la nasteri chiar in spitalul in care urma sa nasc si facea chiar parte din ceva comitet medical de acolo. Chiar cu o saptamana inainte de nastere mi-a scris si mi-a povestit ca avusese loc o intalnire medicala la spital si se discutase despre cum ar trebui sa fie si mai sustinute femeile care vor sa nasca natural dupa cezariana. A fost fain sa aflu asta, a fost o informatie pozitiva.
Revenind la ziua travaliului: m-a intrebat in permanenta daca vreau sa merg la spital sau mai stau acasa, respectandu-mi deciziile, iar in momentul in care am spus “Acum vreau la spital!” mi-a raspuns doar “Anunta-ma cand pleci de acasa si te astept in fata spitalului” (asa convenisem, ca nu are rost sa vina sa ma ia daca e in timpul zile ca voi merge cu sotul si cu fi’miu).
Cand am ajuns la spital, ea era deja acolo si m-a ajutat sa ies din masina, ca eu deja simteam impulsul de impingere si chiar aveam nevoie de ajutor sa ma deplasez. Habar nu am cum am ajuns in sala de travaliu, dar stiu ca pe un hol ne-am intalnit cu o moasa prietena de-a doulei, care m-a ajutat si ea desi doar ce iesise din tura. Si in sala de travaliu o parte din personal era cunoscut de catre doula, o moasa era chiar vecina de-a ei, iar lucrul asta a creat o atmosfera calda, prietenoasa, in sala de travaliu, si m-a facut sa ma simt in siguranta: stiam ca doula e de partea mea, iar faptul ca are prietene/cunostinte printre cadrele medicale nu putea decat sa ajute.
Cand m-am dat jos din masina, din reflex i-am raspuns doulei in romana si apoi mi-am dat seama ca trebuie sa vorbesc in engleza, lucru care a impiedicat deconectarea aia despre care vorbeste Odent in cartea sa. Cu toate astea, vocea doulei a fost cea care m-a ajutat, pentru ca a stiut sa fie de partea mea si a stiut exact ce sa spuna si cand sa spuna astfel incat sa ma ajute. Personalul medical m-a simtit ca fiind foarte incapatanata, asta pentru ca nu apucase nimeni sa-mi citeasca planul nasterii si ei isi faceau rutina iar eu ma opuneam la monitorizare, canula si alte cele, insa s-au prins ca am incredere in doula si atunci o rugau pe ea sa vorbeasca cu mine. Si am apreciat mult ca a stiut cum sa intermedieze intre mine si ei, cum sa comunice cu mine sa nu ma panichez in vreun moment si sa imi dea incredere in mine si cum sa comunice cu personalul medical.
Dupa nastere, a stat cu mine vreo 6 ore si ar fi stat mai mult daca nu as fi trimis-o eu acasa. Mi-a povestit nasterea cum a vazut-o eau si mi-a raspuns la intrebari si mi-a oferit detalii pe care eu nu le remarcasem sau le uitasem. A avut grija sa fiu bine instalata in rezerva si sa am totul la indemana inainte de plecare si am vorbit cu ea apoi de multe ori in ziua urmatoare pentru ca vroia sa se asigure ca sunt bine si ca ajung cu bine acasa. Si acum pastram legatura si urmeaza sa ne vedem la un ceai dupa ce vine din vacanta.
Privind in urma, sunt convinsa ca a fost cea mai buna alegere sa angajam o doula pentru nastere, si cumva am avut alaturi in spital doula potrivita mie. Acum inteleg de ce statisticile si medicul Odent vorbesc despre reducerea cezarienelor in cazul nasterilor la care gravidele au alaturi si o doula. In Romania nu auzisem de doula, aici am aflat intamplator cautand de fapt moasa (dar moasele independente sunt mult mai costisitoare decat o doula), insa am inteles ca incep sa se faca cursuri de pregatire pentru doula si in Romania, ceea ce ma foarte bucura, poate asa nasterea redevine ce este, un proces natural si normal, nu o boala care se trateaza chirurgical.
