De ce? – Inceputul

Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.

Spune si altora despre acest articol

Mergeam cu fi’miu si cu fi’mea zilele trecute sa ne rasfatam la o prajitura. Peste drum de ceainaria cu prajitura era un afis mare cu o tipa imbracata in costum de baie stand pe marginea unei piscine. Fi’miu:

– Ce face femeia?

– Sta la soare pe marginea unei piscine.

– De ce?

– Ca sa se bronzeze.

– De ce?

– Pentru ca unor oameni le place sa aiba pielea mai maronie.

—————–

In autobuz, cu copiii, in drum spre casa, trecem pe langa o spalatorie auto. Fi’miu:

– Aia e o Toyota. O spala. De ce o spala?

– Pentru ca era murdara.

– De ce era murdara?

– De la praf, de la noroi, de la gainat de pasari.

– Si de ce o spala?

– Ca sa fie curata.

—————–

Ramasesem fara lapte in frigider, asa ca am cumparat o cutie de lapte.

– De ce a cumparat mama lapte?

– Pentru ca se terminase laptele.

– De ce?

– Pentru ca l-am baut noi.

– De ce?

– Pentru ca ne era foame.

– De ce?

—————–

De vreo doua saptamani a inceput vestita perioada a “de ce”-urilor. Si a progresat: la inceput intreba o data “de ce” si, dupa ce raspundeam, se multumea cu raspunsul si atat. Apoi a inceput sa mai puna o intrebare “de ce”, si apoi inca una si tot asa, fiind din ce in ce mai atent la raspunsurile primite. In prezent “lantul” intrebarilor “de ce” este de vreo 4-5. De fiecare data sunt curioasa pana unde va merge cu intrebarile si pana unde vom putea noi merge cu raspunsurile. Uneori insa scurtam “lantul” intrebandu-l pe el ce parere are sau care crede el ca este explicatia, mai ales ca se intampla sa ne intrebe despre el, de exemplu “De ce am mancat coacaze?”.

Este o perioada haioasa si solicitanta, stiu ca este abia inceputul (mai ales ca o sa vina si sor’sa din urma cu voiosie) si sunt foarte curioasa cum va fi mai departe aceasta perioada plina de provocari.

Spune si altora despre acest articol