Saptamana trecuta… [3-9 august 2015]

Spune si altora despre acest articol

  • am fost in parc sa dam de mancare la pasari si am vazut pentru prima oara pui mari de lebada, gri si pufosi; puiuti mici am mai vazut dar mari, cam cat lebedele albe, nu mai vazusem; puii erau in numar de patru si erau insotiti de parinti cred, doua lebede albe; un barbat le adusese de mancare ceva amestec de boabe si seminte si le oferea dintr-un castron (ca daca le arunca in apa, s-ar fi dus toata mancarea pe fundul apei), iar lebedele albe au mancat abia dupa ce puiutii s-au saturat
Hranind gaste si rate si lebede
Hranind gaste si rate si lebede
Familie de lebede
Familie de lebede
Gasiti lebedele
Gasiti lebedele
Gasiti veverita
Gasiti veverita
  • fi’mea a facut o luna; o luna intreaga; si eu habar nu am cand s-a intamplat asta, desi stau cu ea mereu si ii ascult respiratia si ma topeste oftatul ei in somn si ma minunez ca exista (bine, eu si de fi’miu inca ma mai minunez ca exista si el are aproape doi ani jumate); si e mai constienta de lucrurile din jurul ei si te topesti cand se uita la tine si te studiaza!
  • am ajuns cu intrebarile “de ce” la un “lant” de 4-5 (am povestit deja despre asta aici); presimt insa ca saptamana asta vom ajunge la 6, apoi la 7, apoi…. ah, am uitat sa notez o intrebare: cand am iesit la un moment dat dintr-o gara, ma intreaba fi’miu “De ce am iesit pe aici?”, moment in care am stat si eu sa ma intreb de ce am iesit pe acolo… pentru ca facem lucrurile pe pilot automat uneori, din reflex, stim drumurile si le urmam direct, si nu ne mai intrebam, si apoi vine un pusti si de intreaba de ce ai facut un lucru intr-un anumit fel sau de ce ai facut o anumita alegere si uite-asa devii mai constient de tot ceea ce faci; si e foarte fain sa stau asa de vorba cu fi’miu, imi place curiozitatea lui si modul in care pune intrebarile, sa tot discuti cu el!
  • am condus pentru prima oara (si sotul si eu) o masina automata, cu volanul pe dreapta si sensul de mers pe stanga; si a fost chiar fain, asta si pentru ca totusi ne-am cam obisnuit cu circulatul pe cealalta parte; dupa doua luni de la sosirea aici ne obisnuisem sa ne uitam, ca pietoni, mai intai in dreapta si apoi in stanga; si cand mergem cu autobuzul (ceea ce se intampla zilnic, uneori de mai multe ori pe zi), de foarte multe ori am stat pe scaunele din fata si cumva si asta ne-a ajutat ca atunci cand am devenit soferi aici sa ne descurcam; e mai solicitant la inceput, in intersectii in general, si trebuie sa ai grija sa tii mijlocul soselei pe partea ta, dar cu putina atentie totul este in regula; mai greu mi-a fost sa ma obisnuiesc sa nu schimb vitezele si sa nu bag in a’ntaia cand plec de pe loc
  • am renuntat fortat la somnul de pranz; asta pentru ca cei mici, desi in primele 2-3 saptamani in patru se sincronizau cu somnul de pranz, au inceput sa fie intr-un asincron perfect: dimineata se trezeste fi’miu la 6, fi’mea mai doarme, apoi se trezeste si ea, si dupa ritualul de dimineata iesim la plimbare si ea adoarme; ajungem acasa pentru somnul lu’ fi’miu, el adoarme ea se trezeste; indiferent daca fi’miu doarme 1 sau 3 ore, fi’mea adoarme cu 5 minute inainte sa se trezeasca el (sau el se trezeste la 5 minute dupa ce adoarme ea, depinde cum vrei sa privesti lucrurile); si ea doarme si cand iesim la plimbarea de dupa-masa; evident, se trezeste cand ajungem inapoi acasa pentru ritualul lu’ fi’miu de seara; e greu, pentru ca am restante la somn (si se stie ca oboseala e dinamita pentru nervi), dar e foarte fain si asa, pentru ca apuc sa stau cu fiecare in parte si sa le acord atentie dedicata
  • am gasit kefir la un magazin polonez, si lapte batut, ca tot ma “plangeam” eu in postul de aici ca nu gasesc asa ceva prin UK
  • am invatat sa tipam afara; fi’miu a descoperit ca are tignal cum se zice, si ii place sa il foloseasca in ciuda faptului ca uneori poate deranja (pe tati cand lucreaza, pe sor’sa cand doarme, etc); asa ca intr-o seara am inventat o joaca: cand sa intram in casa dupa plimbare, fi’miu s-a pus pe tipat in joaca, asa ca l-am intrebat daca mai are tipete in el, ca sa le dam pe toate afara, afara, nu in casa, ca afara se aud mai bine si nu deranjeaza pe nimeni; si am inceput sa tipam si noi, si el, si tot asa, pana a zis el ca gata, nu mai are tipete in el, si am intrat in casa; a mai avut in seara respectiva doua tipete si le-a dat afara in casa, dar in zilele urmatoare nu a mai tipat si chiar ne-a spus ca tine tipetele pentru afara; sa vedem cat tine joaca asta

PS. Ati gasit veverita in cea de-a patra poza de mai sus?

Spune si altora despre acest articol