Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Acum patru ani, la 8 dimineata (sau era 7?) mi-era somn. Doamne, da’ ce somn imi mai era! Asa as mai fi dormiiiiit… Chit ca dormisem peste noaptea bustean, ca doar imi capatasem starea de zen cu o saptamana inainte (am povestit aici). Si viitorul sot imi dadea coate, “Hai, trezirea, treci la maritat!”.
Asa a inceput ziua nuntii. Si da, a fost absolut minunata, petrecuta predominant intr-o locatie superba, la “I Do Weddings” / nuntiinaerliber.ro.
Fiind ziua nuntii, a fost bineinteles si cu multe emotii, si cu cateva mici peripetii. Prima dintre peripetii era sa anuleze cam toata ziua de fapt.
La 11:45 eram programati la cununia civila, cea din zona Drumul Sarii. La 10:20 aveam programare la coafor.
Afara ploua. Eu eram machiata (de propria-mi mana), imbracata in rochia mea de culoare nude cu umerii goi si incaltata in pantofi sport, ca sa ma simt comod la coafor. Salonul era pe langa Ateneu la un hair stilist talentat pe nume George. Surprinzator pentru o mireasa, am reusit sa fiu punctuala. Coafura urma sa fie una simpla si eleganta, sa se asorteze cu rochita. Dar obtinerea ei era un proces mai lung, care includea spalare pe cap, uscare, aranjarea fiecarei suvite, fixativ si alte cele. Si cumva, nu se stie cum, in loc sa fiu gata la 11:20 asa cum era planificarea initiala, am fost gata la 11:30. Ce mare lucru, 10 minute, nu? Ca doar de la Ateneu in Drumul Sarii nu faci mai mult de 10 minute cu masina, nu? Sau…
Eram in masina. Turna cu galeata. Dealul de la Razoare era plin ochi, asa ca am luat-o pe dealul de la Cotroceni. Si am nimerit, bineinteles, il alta coada. In care am stat. Si am stat. Si apoi am inaintat cativa metri. Si iar am stat. La volan era mirele, langa el mama, si eu pe bancheta din spate, intr-un mod ciudat relaxata, spre deosebire de ceilalti doi calatori din masina. Eram constienta ca intarziem, eram constienta ca o cununie civila dureaza 5 minute cu totul, deci clar iti pierzi randul daca nu ajungi la timp, si imi dadeam seama ca nici preotul nu ne-ar fi cununat daca nu avea loc cununia civila. Pfuai… si toate rudele de prin toate colturile tarii si din afara ei care venisera, si toti prietenii, cum facem sa ii chemam din nou, la alta nunta? Si toate pregatirile, si florile, si fantana de ciocolata va trebui sa o inchiriem iar, si cortul, si dansatorii, si…. Si stop! O sa fie bine, nu ne strica noua o coafura cununia! Am zis! Asta pentru ca inca eram zen si mi se parea ca n-are ce sa se intample rau, ca vom gasi noi cumva o solutie.
La 11:43 ma suna nasa, sa vada unde suntem si de ce nu mai venim. O anunt ca intarziem ca deh, suntem pe deal la Cotroceni, aproape de Razoare, ajungem in cateva minute dar nu la timp. Si am rugat-o sa se intereseze ce se intampla daca intarziem. Intre timp, fotograful si cameramanul erau derutati, nu cunosteau pe nimeni dintre invitati iar noi nu apaream, se gandeau ca au gresit ziua, sau ora, sau locul.
Nasa m-a sunat inapoi intr-un minut sa imi spuna ca e un usor decalaj si ca in cel mai rau caz intram dupa cei care erau dupa noi. Phew! Deci nu trebuie sa anulam petrecerea, inca mai avem o sansa, bun!
Cumva, nu stiu cum, la 11:45 intram in curtea Starii Civile. In pantofii… sport, bineinteles! Pentru ca pantofii cei negri si eleganti, cu toc mic si comod, care se asortau perfect cu rochita nude, ramasesera in masina alor mei. Si primele secvente din filmul nuntii sunt cu mine alergand prin ploaie, in rochita cu umerii goi si cu pantofi sport in picioare, sa imi schimb incaltarile inainte de a intra la Starea Civila sa spun “Da”. Ah, dar ce coafura impecabila am avut! Serios, se vede si in film ce fain am fost coafata 😉
La multi ani fericiti impreuna Ralu si Vali, ati avut o nunta superba si chiar daca si acum ne mai aducem aminte de ploaia din ziua aceea, iata ca traditionala zicala cu belsugul s-a adeverit: sunteti cei mai bogati si impliniti cu cei doi copii frumosi. 🙂 Va pupam!