Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Doua rate pe malul unui lac, intr-un parc, intr-o zi de mai.
- L-ai vazut, tu, pe asta micu’ de-a iesit la plimbare cu parintii?
- Da’ fata, l-am vazut, si l-am si auzit, e mai galagios decat ratoiul tau!
- Era foarte bucuros sa ne vada tu, de-aia cred ca striga asa.
- Asa o fi, da’ daca tot se bucura sa ne vada, mancare de ce nu ne-a adus?
- Pai n-o fi stiut ca are voie sa ne hraneasca, cine stie…
- Mac mac… Preferam mancare in loc de strigate…
- Auzi, da’ ai vazut cum merge? Repede, sigur da’ delicat cumva, adica, parea ca vine spre noi, da’ nu m-am speriat, nici nu mi-am miscat fundul de-aici.
- Da, si mie mi-a fost lene sa ma mut, am sperat ca se opreste el inainte sa ma calce pe laba.
- …
- Mi-e somn… Ma tot uit la apa asta si ma ia somnul.
- Pai ia si dormi… nici eu nu mai am mult… pustiu’ asta o mai sta mult pe capul nostru?
- Nu stiu… poate daca-l ignoram pleaca. Hai sa ne facem ca dormim.
- Mac mac… daca ma fac, eu chiar adorm, ca s-a facut seara. Somn usor.
- Si tie. Mac mac…
Si pustiul a plecat spre casa, sa manance de cina si sa faca si el nani.
