Carti pentru copii 2+ ani (romana)

Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.

Spune si altora despre acest articol

Am ales sa vorbim cu fi’miu in romaneste, pentru ca doar de la noi poate invata aceasta limba. In restul interactiunilor sociale va fi nevoie sa vorbeasca in engleza, asa ca romana ramane s-o invete de la noi. Si din cartile pe care i le citim. Pentru ca da, am luat cu noi parte din cartile pe care le avea in Romania si am mai comandat ulterior cateva care ne-au fost aduse sau expediate din tara.

In perioada 2 ani – 2 ani si 3 luni, fi’miu a avut cateva carti preferate, din cele romanesti (urmeaza sa fac un post si cu cele englezesti).

“Vocile padurii”

Cartea i-am luat-o pe cand avea cateva luni, in ideea ca e bine copilul sa auda si sunete din natura mai des, nu doar sunetele orasului Bucuresti. Volumul este insa usor cam tare, asa ca initial il speriau sunetele. Au trecut insa multe luni de-atunci, iar acum citim pediodic cartea, de pe la 1 an si vreo 9 luni de fapt. Asta si pentru ca acum are si rabdare sa citim textele, care sunt in rime si usor de retinut (chiar daca nu sunt toate foarte inspirate).

Pozele sunt cu animale reale (respecta astfel recomandarile Montessori, in cazul in care sunteti adepti ai acestui stil de educatie) si prezinta, pe pagina fiecarui animal, cum arata puii animalului si ce mananca animalul respectiv. Din aceeasi colectie este si cartea “Sunete de la ferma”, dar nu mi se pare la fel de fain realizata si nici fi’miu nu a fost niciodata prea interesat de ea.

“Bobita si Buburuza la gradinita”

V-am spus deja parerea mea despre cartile cu aceste doua personaje in postul de aici. Lui fi’miu ii plac, in special cea cu gradinita, poate si pentru ca merge ocazional la o gradinita de aici si relationeaza mai mult cu povestea asta decat cu cea cu curcubeul sau cu pestera. Din pacate, povestea cu gradinita a necesitat cele mai multe modificari din punctul meu de vedere (asa cum mentionam intr-un post mai vechi, am ales sa modific aceasta carte).

Cartile-acordeon

Le numesc asa pentru ca se desfac intr-o insiruire de pagini cartonate si apoi se strang la loc. Pe cea cu “Vine mosul de la vie” am citit-o de cateva ori pe zi intr-o perioada, iar pe cea cu numere, dupa cum se vede si in poza, am citit-o de am invatat-o toti trei (desi cred ca si fi’mea deja o stie) pe de rost! Se vede si din poza cat de citita a fost, si inca nici nu se vad toate lipiturile de care a avut nevoie ca sa mai poata fi citita. Din nou, faptul ca sunt textele in versuri le face usor de retinut.

“Semaforul magic”

De departe cartea preferata a acestei perioade. Si ce-i drept, chiar e fain facuta. Are semafor cu becuri care chiar se aprind si se string, are sunete reale, are poveste pe fiecare pagina si cate un traseu pe care il parcurge cate o masina: prima poveste este a unui taxi care trebuie sa duca o pisica la aeroport, a doua este cu o masina de pompieri care trebuie sa stringa focul de la casa unor animalute, urmeaza masina de politie, ambulanta care trebuie sa ajunga la un elefant care a mancat prea multe cirese si apoi un camion.

Este printre putinele carti pe care fi’miu se uita singur, pentru ca deja stie povestile, recunoaste toate semnele, apasa pe butoanele pentru sunete si mai ales pe semafor, spunand “La rosu stam, la yellow stam, la verde mergem”.

“Hoinari prin anotimpuri”

Sau “cartea cu muchii oamenii”, dupa cum spune fi’miu, cu accent pe cei doi “ii” din fiecare cuvant. Pana acum am citit cartea cu “Primavara”, acum am inceput sa citim si “Vara” iar fi’miu a cerut si “Toamna”. Avem, bineinteles, toata seria de 4 carti cu anotimpurile. Sunt carti fara text, doar cu imagini si cu povesti din imagini, cu personaje carora li se intampla diferite intamplari de-a lungul cartii, si care, m-am bucurat sa remarc, se regasesc in toate cele patru carti. Acum, ca citim “Vara”, deja cand il vedem de exemplu pe taticul cu fetita cu coada impletita, povestim despre el ca “asta primavara i se dezumflase roata de la bicicleta si s-a dus la service sa o repare”.

Unele povesti sunt evidente, altele si le poate imagina cititorul, iar desene sunt foarte fain realizate. Citim zilnic cartea, eventual de mai multe ori pe zi. Bine, “citim” nu e tocmai corect, ca v-am spus ca nu exista text… Povestim, cred ca asa e mai bine!

Sper ca v-am dat cateva idei de carti si/sau cadouri pentru copilasii de aproximativ 2 ani, dar sa stiti ca nu am facut asta gratis: vreau si eu idei la schimb!

Nota: pozele de mai sus ale cartilor sunt facute de mine.

Spune si altora despre acest articol