Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
…se nasca prin cezariana
Mi-am dorit atat de mult sa nasc natural si stiam toate avantajele pentru bebe, incat pe parcursul sarcinii am refuzat ideea de cezariana si in consecinta am trecut rapid peste informatiile privind o astfel de nastere, citeam mult despre alte aspecte ale sarcinii si nasterii. Faceam exercitii Kegel si imi cumparasem ulei special pentru masaj, incercand sa pregatesc o nastere naturala.
Prin saptamana 32 de sarcina incepusem sa imi dau seama ca medicul meu prefera operatia. Vreo 2 saptamani am cautat alt medic, fara succes insa. Apoi am zis ca poate n-ar strica sa citesc ceva si despre ce presupune o cezariana, dar n-am mai apucat ca abia intram in 35 de saptamani cand s-a declansat travaliul si am nascut. Prin cezariana.
Cand am ajuns acasa dupa nastere, inca aveam tab-uri deschise in browser cu informatii despre nasterea prin cezariana.
…bea lapte praf
In sarcina ma documentasem despre alaptat, avantaje, pozitii, posibile probleme. Imi cumparasem si pastile de stimulare a lactatiei, “sa fie”. Nu am fost insa pregatita sa intampin probleme in maternitate. E drept ca nu am semnat nicaieri ca vreau ca bebe sa fie hranit fara lapte praf, dar am crezut ca e de ajuns sa rog insistent asistentele de la neonatologie sa-mi aduca pruncul cand ii e foame sa-l hranesc. M-am inselat: asistentele mi-l aduceau satul de lapte praf (intr-una din zile era asa satul bebe incat 11 ore cat a stat cu mine in salon a dormit). Si uite-asa am ajuns acasa cu micutul si reuseam sa il alaptez putin, dar nu suficient asa ca i-am dat completare cu lapte praf inca vreo 4 zile.
…aiba probleme cu somnul
Pana pe la 3-4 luni, bebe adormea invariabil la san. Atat de simplu era. Aveam prietene cu bebelusi o idee mai mari care-mi povesteau cat de greu isi adorm pruncii, cu leganat, cu pasi saltati si alte cele, si ca se lupta si 40 de minute sau mai mult ca bebe sa adoarma si nu intelegeam de ce atata munca, daca ii e somn bebelusului, o sa doarma, Si in naivitatea mea ma gandeam ca uite ce norocoasa sunt ca fi’miu adoarme la san, ce bine!
Si a implinit fi’miu 4 luni. Si brusc foamea si somnul s-au separat, iar adormitul la san se petrecea doar seara, in rest, somnurile de peste zi necesitau efort. Mult efort. Si multa rabdare. Si inca necesita, mai ales pentru ca nici seara nu mai adoarme la san.
Am inteles intre timp (citind si experimentand) ca bebelusii nu stiu sa adoarma, se simt obositi dar nu stiu ce si cum sa faca si daca nu adorm devin si mai obositi si e si mai greu sa adoarma, oboseala se aduna si nu exista somn “de recuperare”. Si da, acum sunt zile in care si mie imi ia 30-40 de minute sa-mi adorm minunea.
…ma muste cand il alaptez
Nu pentru ca e el mai cu mot decat bebelusii mamelor care-mi povesteau ce dinti ascutiti au cei mici si ce doare cand musca, ci pentru ca fi’miu nu a dat niciun semn cum ca ar avea astfel de curiozitati nici cand avea gingiile inflamate, nici cand i-au iesit primii 2 dinti. Ma gandeam ce noroc pe mine. Da’ de unde! Acum sunt 4 dinti, cu care ah, ce mai musca!
Evident, cand am citit despre alaptare, nu m-am concentrat si asupra acestui aspect, asa ca am recitit ulterior articole si am invatat ca nu e o idee buna nici sa tipi (asta e un exercitiu bun de autostapanire, cand cineva te musca brusc cu dinti noi si ascutiti, netociti) si evident nici sa-l certi pe bebe (ca nu e vina lui, e doar curios si el) si nici sa faci orice alt gest, pentru ca fie prinde bebelusul frica de momentul alaptarii daca il sperie reactia mamei, fie il amuza si repeta muscaturile pentru a obtine din nou reactia. Asa ca cel mai bine e sa… nu faci nimic!
Inca muncesc la asta.
…vrea jucaria din mana altui copil
Asta nu-mi explic de ce o gandeam. De fapt, nici nu stiu daca o gandeam/constientizam, cert e ca atunci cand s-a intamplat, m-am blocat.
La o intalnire cu prieteni si amici, un baietel de varsta lui fi’miu avea o minge colorata in mana, si in timp ce voinicii socializau pe limba bebeluseasca, fi’miu a luat mingea din mana proprietarului, care s-a pus pe plans. Si acum ce facem? Pai, vorbim cu fi’miu, ii explicam ca e mingea altcuiva si o inapoiem. Si pe viitor? Pai, pe viitor, mi-ar placea sa vad cum copiii isi rezolva singuri conflictele, fara interventia adultilor, ca mai bine interactioneaza ei decat sa aiba senzatia ca o cineva ii controleaza si face ordine intre ei fara ca ei sa aiba vreun cuvant de spus. Cum ajungem acolo? Inca invat.
…planga la inot
La prima sedinta de inot, 3 bebelusi plangeau cu foc, doar fi’miu se juca si era fericit. La fel si la a doua sedinta. Si ma gandeam “daca o sa urle asa fi’miu, n-o sa-l mai aduc la inot ca nu are rost sa chinui copilul, trebuie sa-i placa, si uite, lui ii place”. Well, little did I know!
La a treia sedinta, joaca a inceput sa fie combinata cu munca, iar mediul era suficient de familiar incat bebe sa se exprime liber si sa nu mai fie usor de distras cu jucarii. Si uite ca au inceput protestele. Si de la a patra sedinta incoace, tot protesteaza micutul, dar strict cand e vorba de munca, pentru ca joaca e faina, ii place! Aparent, la primele sedinte el era singurul incepator, restul veneau la inot de cateva luni bune si stiau ei ce stiau. Acum, daca vine un parinte nou cu bebe, sigur o sa se uite la fi’miu si o sa se intrebe de ce-l chinuie parintii cu inotul asta, daca lui nu ii place?
Voi ce credeati ca nu vor face bebelusii vostri?
