Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
In cartea “The smartest giant in town”, uriasul George, dupa ce-si cumpara haine noi de la magazin, se indreapta catre casa iar pe drum se intalneste cu diferite animalute aflate la nevoie: cu girafa careia ii este frig, cu soarecii care au ramas fara casa, cu vulpea care nu mai are sac de dormit si tot asa. Pe toate le ajuta dandu-le din hainele si accesoriile lui: cravata o da girafei, pantoful soarecilor, camasa unei caprite, soseta vulpii, cureaua unui caine si in final el ramane in lenjerie intima si incepe sa bata si vantul si i se face frig.
Se pune intrebarea: daca uriasul George ar muri de frig, ar muri de altruist sau… de prost?
Altruismul este vazut ca o calitate exceptionala, laudata si foarte apreciata. La polul opus, este egoismul, criticat, de nedorit, blamat. Parintii isi forteaza copiii sa imparta ca nu cumva acestia sa devina egoisti (am mai scris despre acest aspect aici). Adultii se critica intre ei si uneori incearca sa manipuleze pentru a obtine ce vor spunand “Hai, nu fi egoist!”. Sa ti se spuna ca esti egoist e mai rau decat daca te-ar injura cineva!
Dar in relatiile interumane, altruismul unuia nu este egoismul celuilalt de fapt? Adica, daca mie imi este frig si un om imi ofera haina de pe el ca sa imi fie mie cald, dar acum ii este lui frig, nu este egoism din partea mea, ca nu ma intereseaza ca lui ii va fi frig, eu vreau haina ca sa nu-mi mai fie MIE frig? Altruismul lui nu incurajeaza egoismul meu, ca eu ma gandesc mai mult la mine decat la el?
In DEX gasim definitia altruismului ca fiind “atitudine morala sau dispozitie sufleteasca a celui care actioneaza dezinteresat in favoarea altora”. Nu se precizeaza daca in defavoarea altruistului sau nu. Tot in dictionar gasim definitia egoismului ca fiind ” atitudine de exagerata preocupare pentru interesele personale si de nesocotire a intereselor altora”.
Ne place sa punem etichete oamenilor si sa catalogam rapid, ala e egoist, celalalt e altruist, asta egoist, si tot asa. Oare nu exista in viata momente in care un om este egoist si momente in care acelasi om este altruist? Oare egoismul si altruismul sunt valori absolute care nu tin cont de context?
Apropos de uriasul George, daca el nu ar fi oferit hainele animalelor aflate in nevoie si astfel nu ar fi murit de frig, s-ar fi numit ca a fost egoist?
PS. Cartea se termina cu bine: uriasul se intoarce la magazin si in gunoi isi gaseste vechile haine cu care se imbraca.
Cu acordul unui drag coleg, Octavian, postez aici parte din comentariile scrise pe pagina mea de facebook referitoare la acest post:
“Ocavian: Eu nu as citi la copii povestea asta.
Raluca: De ce nu?
Octavian: Pai am concluzionat amandoi ca morala scartaie. Doar printr-un miracol nu a murit de frig uriasul. Iar “doar printr-un miracol/minune” nu e deloc o conduita buna de urmat; in analiza tranzactionala exista notiunea de script de viata, care iti este determinat in copilarie. E un cumul de factori care contribuie la acest script (educatia primita de la parinti in primul rand) dar basmele si povestile au un rol foarte important (vezi Eric Berne – Ce spui dupa buna ziua?). De altfel, sa nu uitam ca personajul principal e un urias. Exista o intreaga simbolistica in jurul uriasilor dar se stie ca nu sunt cele mai istete personaje. (un exemplu e Povestea Croitorasului cel Viteaz). Este o poveste si recunosc ca nu am citit-o pe de-a-ntregul dar ce vad eu aici in primul rand este un joc al providentei care salveaza animalele de la frig iar uriasul e o unealta . Si-a luat haine fix inainte sa vina frigul, a luat atatea elemente vestimentare cu cate animale s-a intalnit si care deserveau perfect acelor animale si apoi si-a gasit si hainele vechi care sa inteleg ca de fapt nu aveau nicio problema si putea la fel de bine sa nu-si cumpere altele. Sa citesc povestea? Imi scapa ceva?”