O suta de bucati din mine (carte)

Cred ca asa s-ar traduce titlul “A hundred pieces of me” al cartii lui Lucy Dillon. Am gasit cartea la un charity shop, a fost doar 50p si mi-a placut coperta, cu petale de papadie zburand spre cer. Si am luat-o si am citit-o cu placere, pentru ca e o carte relaxanta, cu cateva momente care se vor mai profunde.

Gina este personajul principal, o femeie la 30 de ani care pleaca din caminul conjugal dupa ce afla ca sotul a inselat-o si se muta intr-un apartament micut, luand cu ea zeci de cutii cu lucruri stranse de-a lungul vietii. Evident ca nu are loc in noul apartament pentru toate lucrurile, motiv pentru care isi propune sa pastreze doar 100 de obiecte, asa ca pe masura de despacheteaza, incepe sa sorteze obiectele si sa le imparta in 4 categorii: de pastrat, de donat, de aruncat, de vandut. Fiecare lucru pe care il scoate din cutii are o poveste, se leaga de un moment al vietii ei, de o persoana, de un sentiment care dezvaluie cititorului viata si personalitatea Ginei.

Aflam astfel ca in copilarie si-a facut o prietena, Naomi, care este cea mai buna prietena a ei si in prezent. Iubirea vietii ei se numeste Kit si il prezinta foarte romantic la un moment dat, spunand ca singurul motiv pentru care Kit s-a nascut a fost sa o gaseasca pe ea. Din pacate povestea lor de dragoste adolescentina se termina brusc cu un accident de masina. Urmeaza apoi o casatorie cu un barbat pe care il admira si respecta, dar pe care nu il iubea asa cum si-a fi dorit. In timpul casniciei insa sotul o sprijina si o ajuta sa treaca printr-o operatie si chimioterapie, ca mai apoi sa se distanteze suficient de mult inca sa o insele si sa divorteze. In acest punct o gasim pe eroina noastra, prinsa intre trecut si viitor, intr-un prezent pentru care nu este pregatita si pe care inca nu stie cum sa-l gestioneze.

Spatiul redus si decizia de a pastra doar 100 de obiecte o aduce intr-o faza de introspectie interesanta, in care isi analizeaza personalitatea, trairile, sentimentele, dorintele, greselile. Si isi da seama ca amintirile sunt in ea, nu in obiectele pe care le pastreaza. Se detaseaza de lucruri si automat de trecut, renunta la regretele din trecut si scapa de temerile despre viitor, si asta o ajuta sa traiasca mai mult prezentul, sa constientizeze cum este ea acum si ce isi doreste acum.

Prezentul bineinteles ca se intampla in continuare, in timp ce ea isi analizeaza trecutul, si are de munca, se pricopseste si cu un caine simpatic, cunoaste si un barbat interesant dar casatorit si se confrunta si cu imaginea amantei gravide a fostului sot, se intalneste cu marea ei iubire, isi confrunta mama intr-un dialog dur si primeste vesti proaste despre sanatatea ei. Cand toate astea i se intampla insa, le traieste, pe fiecare pe rand. Se opreste si isi da voie sa simta, sa traiasca, sa inteleaga ce simte si mai ales de ce. Si invata sa ia decizii pentru ea, cum crede ea de cuviinta, nu cum crede ca ar crede sau ar face ceilalti.

Mi-a placut cum personajul se autoanalizeaza si mi-a placut scriitoarea ca a prezentat viata Ginei nu in ordine cronologica ci in functie de obiectele din cutii si amintirile starnite. E o carte faina, relaxanta, numai buna pentru deconectare, scrisa placut, desi spre final mi se pare ca autoarea s-a cam grabit sa incheie cartea si a precipitat putin lucrurile, mi s-a parut finalul fortat, viata parea mai tihnita in primele 3 sferturi de carte, dar asta nu ii scade din farmec. Iar finalul imi place, e deschis, nu se stie ce se va intampla mai departe, daca boala recidiveaza sau nu, daca va deveni mama sau nu, dar ideea intregii carti este ca de fapt, nici nu conteaza ce va fi in viitor. Ce conteaza e prezentul, care trebuie savurat, trait, exact asa cum e el.

Si ramane intrebarea: daca ai putea pastra doar 100 de lucruri din tot ce ai adunat de-a lungul vietii, ce ai pastra? Si ce ar reprezenta acele obiecte, ce momente de bucurie, ce senzatii, de ce oameni si de ce trairi ti-ar aduce aminte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *