Facem ceea ce spunem

“Ein Mann, ein Wort”. Asa spune neamtul. Adica sa fii om de cuvant, cand spui ceva, asa sa fie. Evident cu posibile exceptii, ca neprevazutul apare, nu poti controla totul in viata.

Incerc sa il invat si pe fi’miu importanta de a fi om de cuvant, in ideea ca as vrea sa fie un om de incredere, un om pe care cei din jur se pot baza ca daca spune ceva, asa e, nu se razgandeste in secunda doi sau uita dupa trei minute.

De vreo 2-3 saptamani, fi’miu are momente cand se razgandeste. Usor. Si repede. Vrea sa iesim la plimbare, dar de fapt mai bine s-ar juca. Vrea sa facem clatite dar de fapt se apuca sa construiasca o sina de tren. E o perioada normala, nu are cum sa inteleaga importanta unui plan sau impactul pe care ceea ce spune il are asupra celor din jur. Experimenteaza si descopera. I-am spus insa ca daca spunem ceva, asa facem. Si i-am repetat la fiecare ocazie ca facem ceea ce spunem.

Azi asa, maine asa…

Intr-o zi ne pregateam sa iesim la plimbare. Se imbracase si mai trebuia sa isi puna pantofii. Si de obicei se incalta singur (chiar daca uneori isi pune pantofii invers, intentionat de multe ori), insa in acea zi il aud spunand:

– Tu (adica el) pui un pantof si tata celalalt.

Tati spune: “Nu, te incalti singur.”

Moment in care il aud pe fi’miu spunand:

– Ba nu. Tata iti pune celalalt pantof. Facem ceea ce spunem, si tu (adica el) asa ai spus, deci asa facem.

Pfuai…. Mda, pe asta n-am prevazut-o. Dar intervin si aduc lamuriri suplimentare: “Da, facem ceea ce spunem cand ceea ce spunem ne implica pe noi. Nu putem sa spunem ce fac alti oameni, ca nu noi decidem.”

Au trecut cateva zile de la discutie, cand il vad ca tragea de antenele de la o albina de jucarie.

– Ce faci cu antenele?

– Vrei sa le rupi.

– Lasa-le in pace ca ne mai trebuie.

– Ba le rupi, ca asa ai spus (adica el), sa le rupi, si facem ceea ce spunem.

Mai sa fie! Cum retine el ce ii zic eu dar aplica doar cand ii convine! Fac o noua precizare: “Asa e, facem ceea ce spunem atunci cand ceea ce spunem nu inseamna sa distrugem ceva sau sa facem rau cuiva.” Asta cu ‘rau cuiva’ am vrut sa o spun acum incercand sa prevad alte situatii in care imi va spune ca “facem ce spunem”. Dar parca vad ca o sa ma surprinda intr-o noua situatie cu un nou aspect la care nu m-am gandit cand i-am spus ca facem ceea ce spunem…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *