Cum am petrecut Halloween-ul

N-am petrecut. Asta ar fi varianta scurta.

Varianta lunga insa…

Costume nu am avut, nici masti, nici picturi pe fata. Fii’mea inca e la varsta la care se sperie de orice (si ma refer la orice, de la ochelari la palarie la prosop pe cap) care schimba aspectul fizic al fetei unui om. Din ce tin minte ca am citit cand era fii’miu mic, perioada asta tine pana pe la doi ani, e o etapa fireasca in dezvoltarea celor mici. Asa ca din punct de vedere al costumatiilor am ignorat cu succes, din nou, aceasta sarbatoare.

Si totusi, traind intr-o tara care sarbatoreste Halloween-ul, nu poti ignora complet evenimentul, ca magazinele au rafturi intregi dedicate acestei nopti, casele sunt decorate si pe strazi merg copii costumati tinand galetuse in mana.

Anul trecut am ales sa ne plimbam pe stradute si sa admiram casele decorate (fii’mea mai putin, dormea excelent in wrap la aer pe vremea aia). Anul asta insa am ales sa mergem la o mica petrecere organizata intr-o padure, pe intuneric. Suna dubios, asa-i?

Padurea in cauza este cea la care am mai mers, asa ca o cam stiam. Iar petrecerea era organizata pentru familii cu copii, pe inserat. Si era totul tihnit si deloc comercial. O atmosfera calda, prietenoasa in ciuda faptului ca oamenii nu se stiau intre ei.

Au fost pusi la dispozitie dovleci pentru sculptat si pensule si culori pentru pictat pe fata. S-au servit prajituri, mere coapte si limonada. Au fost oferite “unelte” pentru confectionarea de ochelari fosforescenti (ca in poza de mai jos, unde suntem eu cu fii’miu cu ochelari).

halloween_2016

S-au facut doua focuri de tabara, s-au citit povesti si punctul de atractie pentru copii: s-a pornit prin padure cu lanterna la vanatoare de… lilieci! Nu vii, ca nu m-as fi dus dupa asa ceva, nu sunt fan sobolani zburatori, ci erau niste lilieci din carton, cu ochi fosforescenti, ascunsi prin padure, printre frunze si crengi. Si au pornit toti copiii si parintii in cautare de lilieci, si fii’miu a vrut chiar sa dam de doua ori turul padurii, ca i-a placut foarte mult aventura. La final, in schimbul liliecilor prinsi, copiii primeau o pungura cu “treats” (ca de Halloween, bineinteles).

Am petrecut peste 2 ore la petrecerea de Halloween si ne-am simtit excelent, iar copiilor plimbarea prin padure le-a prins tare bine: fii’miu a adormit in masina in drum spre casa, iar fii’mea a mai rezistat vreo 15 minute dupa ce am ajuns acasa si a adormit si ea. Cu mult inainte de ora lor obisnuita de somn. De-ar fi Halloween zilnic… 😛

Voi ce-ati facut de Halloween? Si mai ales in ce v-ati deghizat? (caut inspiratie pentru anul viitor)

3 Responses to Cum am petrecut Halloween-ul

  1. Diana says:

    Eeee, la noi alta poveste :)). Sotul meu este in mod deosebit pasionat de organizat petreceri pentru copii (de cand cea mare are muulti prieteni si vin toti pe la noi cu fiecare ocazie posibila). Asa ca nici un prilej de distractie nu trebuie ratat. De dat aasta casa noastra a fost transformata intr-un soi de escape room, cu labirint si rezolvat mistere, cu dovleci sculptati, leduri si lumini fluorescente peste tot. Fiicas-mea, mai nou fun Harry Potter, a fost costumata in Hermione Granger. Noi adultii, in diverse vrajotoare, detectivi, si de-astea 🙂

    Cel mic e obisnuit de mult cu agitatie si copii mai mari in jurul lui. A avut o perioada pana pe la 1 an si jumatate in care ii era teama de baloane mari si de … fulgi :D. Dar stii cum? groaznic se speria de fulgi! Intre timp si-a dat seama ca sunt inofensivi 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *