Viata ca o masina cu baterii

Spune si altora despre acest articol

Locuim pe o strada care intr-un capat are o statie de pompieri si in celalalt capat are o statie de ambulante. Cand ne-am mutat aici, cateva saptamani bune fi’miu alerga la geam cand trecea o ambulanta sau un camion de pompieri. Nu conta unde era el in acel moment sau ce facea, important era sa vada masina cu sirena si girofar. In timp, interesul pentru aceste masini a scazut iar acum le ignora cu succes cand trec prin fata casei. Si totusi…

Zilele trecute, pe cand vedeam spre casa de la cumparaturi, cu fi’mea in mei-tai si fi’miu de mana, trece pe langa noi o ambulanta in misiune. Si cum fi’miu e in perioada “de ce”-urilor, m-a intrebat (desi ma mai intrebase si in alte dati, dar se oprise dupa primele 2-3 raspunsuri):

– De ce facea ambulanta galagie?

– Ca sa se dea masinile la o parte, sa-i faca loc.

– De ce sa-i faca loc?

– Ca sa ajunga acolo unde a fost chemata.

– De ce sa ajunga?

– Cel mai probabil ca sa salveze viata cuiva.

– De ce sa o salveze?

– Pentru ca acel cineva nu vrea sa moara.

– De ce nu vrea sa moara?

– Pentru ca mai vrea poate sa se joace, sa cante, sa danseze, sa rada la soare. Si daca moare nu mai poate sa faca nimic din toate astea.

– De ce nu mai poate?

– Pai… e ca atunci cand la una din masinile tale cu baterii, se termina bateriile, si nu mai face galagie masina, si nici nu i se mai aprind becurile. Ca nu mai poate face nimic, ca nu mai are baterii. Asa si oamenii…

Si nu a mai spus nimic…

Fi’miu – 2 ani 7 luni

Spune si altora despre acest articol

Leave a Reply

Your email address will not be published.