Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Inainte sa fiu mamica, auzeam in jurul meu cum ca problemele cu cei mici sunt cu schimbatul scutecelor, cu mancatul si luatul in greutate si cu nazbatiile. Nicaieri nu am auzit ca si somnul este o problema, mai mare decat toate celelalte din punctul meu de vedere (care celelalte nici nu mi s-au parut de fapt probleme).
Cum se face ca nu am aflat decat dupa ce am nascut ca bebelusul nu stie ce sa faca atunci cand ii e somn? Da, in primele vreo 6 saptamani adoarme puiutul in orice conditii, si doarme foarte des, si toata lumea se bucura, uite ce copil cuminte si care nu e sensibil, poate dormi oricand oricum. Cel putin in majoritatea cazurilor asa se intampla. Apoi urmeaza o perioada in care scumpetea incepe sa planga atunci cand ii e somn. Si incep problemele.
Vrei sa fii un parinte bun pentru copilul tau si sa faci ce e mai bine pentru el. Si citesti prin carti tot felul de teorii conform carora copilul plange pentru ca:
- ii e frica sa nu dispara mama daca inchide ochii, asa ca e bine ca mama sa-si inregistreze vocea si sa ii puna copilului caseta cu vocea ei
- se teme de senzatia de intrare in lumea viselor
- da afara frustrari si trebuie lasat singur sa se linisteasca si sa adoarma
- nu stie ce sa faca si are nevoie de ajutor sa adoarma
- e prea obosit si suprastimulat si nu poate adormi
Citind carti si site-uri, idei si sfaturi, pareri si povesti, descoperi o lista intreaga de idei si recomandari pentru adormit copilul, de la plimbat cu masina si adormit cu sunetul de la feon la infasat strans si metoda plansului controlat (cry-it-out).
In cazul nostru, metodele de adormire au fost diverse si variate, in functie de varsta. Pana la 4 luni adormea fi’miu linistit la san, fara probleme, si cand auzeam mamici cu bebelusi cu cateva luni mai mari ca fi’miu ca se plang ca au probleme cu adormirea pruncului, ma gandeam pfuai, ce norocosi suntem, noi n-avem probleme, ce fain!
Cand a facut fi’miu 4 luni, imi spune o prietena-mamica, care deja experimentase metode de adormit ca pasul piticului saltat sau mangaiat pe spate repede si apoi incet: “La noi la 4 luni au inceput problemele cu somnul… bafta!”. Ca un facut, la vreo saptamana dupa, fi’miu a inceput sa nu mai adoarma la san si sa adoarma (foarte) greu. Si intrarea in lumea somnului a inceput sa se petreaca in diferite moduri:
- cu sunetul de la feon – 1 singura data am reusit, cand avea vreo 4 luni
- cu “1 elefant… 2 elefanti” cantat si leganat la mine in brate, eu sprijinita la 45 de grade pe scaun – 1 singura data, cand avea vreo 5 luni
- cu plimbat prin casa si cantat piese de pe “Cutiuta muzicala” (tot cd-ul, dura 22 minute) – de vreo 4-5 ori – avea intre 6 si 9 luni
- in brate la verticala, pe pasi de vals, largi, stanga-dreapta, si cu zgomot alb facut de mine – in majoritatea cazurilor – avea intre 4 si vreo 9-10 luni
- cu zgomot alb pe telefon (sunt aplicatii de “White noise”) – de vreo 5-6 ori – avea intre 5 si 7 luni
Mai sunt si copii care adorm leganati pe o perna pe picioare (fi’miu nu statea asa mai mult de 3 secunde) sau leganati in balansoar/patut sau plimbati in carucior sau cu masina. Sau plimbati cu capul pe umarul parintelui, sau leganati in brate la orizontala (nu am reusit niciodata asa), sau mangaiati pe spate.
Noi am decis ca in cazul nostru nu e potrivita metoda cu plansul controlat sau cry-it-out (care este destul de controversata, puteti citi doua articole interesante aici si aici), asa ca fi’miu a adormit mereu cu noi langa/cu el.
Metodele de mai sus le aplicam in casa, dupa ce am invatat si sa respectam ritmul de somn-veghe al copilului (am povestit aici, si apropos, la 1 an si aproape jumatate, inca se respecta ciclul de somn = multiplu de 90′). Adormitul afara era o idee mai simpla, de multe ori adormea in sistem de purtat la mine in brate in timp ce mergeam, eventual era nevoie sa cativa pasi de vals. In masina adormea cand ii cantam linistit. Zgomotul alb nu prea avea efect, desi am incercat si asa.
De la 9 luni a inceput sa stie sa imi semnaleze cand ii e somn si sa ceara sa fie pus la somn: se juca, incepea sa fie mai linistit, si la un moment dat venea la mine in brate si astepta sa-l iau la valsul de nani. Apoi, spre 11 luni, a reinceput sa adoarma la san, dar plimbat si linistit inainte, fara vals. Si mereu cantat, acelasi cantec i-l cant de vreo 6 luni ca sa adoarma. Si nu, nu mi-am inregistrat vocea pe caseta si nici bataile inimii pe vreun device, ca mereu am fost cu el cand i-a fost somn si nu am vrut sa ii spun cu inregistrari “uite, mami pare ca e aici, dar de fapt nu e, doar vrea sa crezi ca e”.
Da, e greu sa inveti un copil ce e de facut cand se simte obosit, cand ii e somn, e greu sa invete ca e totul in regula daca adoarme si ca mami nu dispare. Cred ca probleme incep sa apara pe la 3-4 luni si pentru ca atunci incep cei mici sa fie mai constienti de ei, de lumea din jur, apare apoi si frica de despartire si incep sa se acumuleze si emotii pe care simt nevoia sa le dea afara cand sunt obositi, si uite-asa somnul devine o problema pentru multi parinti. A fost si pentru noi, am facut si febra musculara de la atata valsat, m-a durut si gatul de la atata cantat (se intampla sa il plimb si sa ii cant si 1 ora ca sa adoarma, si se trezea dupa un ciclu scurt de somn, de 30 de minute), dar am ajuns in punctul in care copilul vine si spune fara cuvinte “mami, mi-e somn, vreau sa dorm”.
La voi cum e, ce metode au functionat?
