Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Stiam ca vreau sa nasc natural data viitoare chiar din momentul in care mi-am dat acordul pentru cezariana, la nasterea fiului meu. Insa abia in momentul in care am ramas din nou insarcinata am inceput sa ma documentez despre ce inseamna de fapt nasterea naturala dupa cezariana. Asta pentru ca o astfel de nastere este tratata de multi medici ca fiind “speciala” sau cu “risc ridicat”, asta in cazul medicilor care sunt dispusi sa asiste sau cred ca este posibila o astfel de nastere.
Am prietene care au nascut prin cezariana prima oara desi au vrut si unele chiar au incercat sa nasca natural, iar la a doua nastere au optat automat pentru nastere prin cezariana. Cu o parte din ele am apucat sa vorbesc si mi-au spus ca fie nu le-a sustinut medicul, fie le era prea frica de ruptura uterina (frica indusa in mare parte de medic).
In momentul in care mi-am dat acordul pentru cezariana, mi-am intrebat medicul daca voi putea naste natural data viitoare: “Sigur ca da!”. Asta in contextul in care si de data asta imi spusese ca voi putea naste natural, asta pana in saptamana 34 cand a inceput sa-si schimbe discursul intr-unul agresiv pro-cezariana. Cand am mers la alt medic pentru care am tot respectul si in care am foarte mare incredere (cu exceptia acestui subiect) mi-a spus clar ca nastere naturala dupa cezariana este exclusa, si asta nu legat de cazul meu in vreun fel, ci in general.
Intr-adevar in Romania este foarte greu sa gasesti in prezent medici care sa te sustina daca vrei sa incerci sa nasti natural dupa cezariana, in schimb exista multe mituri larg raspandite despre acest subiect, printre care “o data cezariana, mereu cezariana” sau “riscul de ruptura uterina este foarte mare, nu se merita”.
Astfel, ca si gravida cu o cezariana la activ, simti ca ai nevoie de informatii si de studii pentru a putea lua o decizie pentru copilul tau, pentru corpul tau, pentru nastere, si nu pentru comoditatea vreunui medic. Si daca decizi ca vrei sa nasti natural, ai nevoie de informatii si studii in care sa iti gasesti sustinerea atunci cand cei din jur se tem sau mai rau, te descurajeaza. Simti ca informatia iti va da puterea de care ai nevoie pentru a iti sustine cauza. Doar ca sa pornesti pe acest drum poate fi uneori greu pentru ca nu stii de unde sa incepi documentarea. Cel putin asa s-a intamplat in cazul meu, nu stiam ce sa caut exact pe net sau ce carti sa citesc. Incet incet insa lucrurile se leaga, pentru ca dupa ce incepi sa citesti cateva articole, descoperi alte puncte cheie despre care sa cauti informatii, gasesti povestile altor mamici, gasesti carti utile si grupuri de sustinere.
Pentru ca mitul cu ruptura uterina era cel care imi ramasese cel mai bine intiparit in minte legat de subiect, am inceput sa caut despre ea: ce este, care sunt factorii care influenteaza riscurile, care sunt simptomele si ce se face atunci cand se intampla. Asa am aflat ca risc de ruptura exista si in cazul primei nasteri sau in cazul unei cezariene planificate si ca exista si alte riscuri (unele chiar mai mari) in cazul nasterii naturale dupa cezariana decat cel de ruptura, dar despre care nu se (prea) vorbeste: riscul de prolaps de cordon ombilical, cel de desprindere a placentei si cel de distocie de umar.
Citind de factorii care influenteaza riscul de ruptura uterina, am ajuns la articole despre inducerea travaliului si despre adiminstrarea de calmante in timpul travaliului. Cu ocazia asta s-a deschis portita spre monitorizarea din timpul travaliului, mai ales in cazul in care nasterea are loc la spital, si despre recomandari referitoare la ce sporeste si ce scade sansa de reusita a nasterii naturale (care apropos, in engleza se prescurteaza VBAC dar mai nou este numita TOLAC, adica “trial of labour after C-section”, incercare de nastere naturala dupa cezariana, VBAC referindu-se in unele documente/studii la o nastere finalizata).
Si pentru ca in fundul mintii mereu este cezariana anterioara, pe care incercam sa o inteleg, si pentru ca vreau sa fiu cat mai bine pregatita si informata de data asta (pentru ca data trecuta am avut incredere in personalul medical si m-am bazat ca “ei stiu mai bine”, crezand ca sunt de partea mea nu de partea lor si impotriva mea), am cautat si despre riscuri comparate cezariana vs. nastere naturala, despre travaliu in sine, fals si real, si despre situatiile care chiar impun cezariana precum si despre posibilele pretexte false de cezariana (cum ar fi “copilul este prea mare/bazinul este prea mic” sau “are cordonul dupa gat, musai cezariana”), inclusiv despre cum si daca poti sa intorci bebelusul in burta cu capul in jos daca el este cu fundul in jos (si asa am aflat de exemplu ca aceasta tehnica nu creste riscul de ruptura uterina, ca tot vorbeam mai sus despre asta).
Apropos de cezariana anterioara, mi se pare foarte important ca fiecare graviduta care isi doreste sa nasca natural dupa cezariana sa inteleaga ce s-a intamplat data trecuta, ce nu a mers, de ce a fost necesara operatia, daca a fost. Cea mai buna ar fi o discutie cu medicul care a efectuat operatia, daca se poate. In cazul meu, discutia este exclusa dar imi este clar acum ca nu eram in travaliu si in mod normal nici nu trebuiau sa ma interneze ci sa ma trimita acasa (cand am cerut externarea, mi-a fost refuzata), copilul nu era in stres fetal, personalul medical nu a dorit ca eu sa nasc natural si m-a tinut (nu impotriva vointei mele, ci din cauza neinformarii mele) in pat, pe spate, fara miscare si fara mancare, timp de 12 ore, cu vreo 3 verificari extrem de dureroase de col, si in final cu presiune continua ca “cezariana este mai sigura pentru orice copil, la orice nastere” (complet fals).
In cautarile mele am dat peste articole faine, carti utile si un grup de suport. Le voi mentiona pe toate in pagina “Nastere naturala dupa cezariana“, insa pana atunci vreau sa mentionez aici:
- cred ca primul articol pe care l-am citit despre ruptura uterina este acesta si apoi cred ca am citit acest articol
- grupul romanesc de sustinere de pe facebook in care sunt prezente si moase este acesta
- cartea pe care in prezent o citesc este de fapt o brosura de 86 de pagini, disponibila si ca eBook, si se numeste “Birth after cesarean” de Jenny Lesley, editata de AIMS si disponibila aici (eu m-am referit la ea saptamana trecuta ca fiind cartea “VBAC” pentru ca asa scrie pe coperta exemplarului meu, desi in interior scrie titlul complet)
Inca o mentiune mai fac si inchei acest post: frica de o noua cezariana exista la gravidute insa o idee gasita intr-o carte mi-a placut foarte mult, si anume frica dispare si increderea apare si devine mai puternica dupa ce se trece hopul din timpul travaliului care a dus la cezariana data trecuta (adica dupa ce treci de dilatatia de 1cm de exemplu sau de cele 10 ore de travaliu).
Nota: in acest post m-am referit, din obisnuinta, la nastere naturala ca fiind nastere vaginala, nu ca fiind nasterea fara medicamente si fara inducere. In romana, prescurtarea este NVDC, “nastere vaginala dupa cezariana”.
Sunt o mamica de baietel, burtica in 21 de saptamani. Primul l-am nascut cu cezariana, dupa 20 de ore de travaliu (15 ore facute acasa, cu dilatatie 5 cm si fara membrane rupte). Cand am ajuns la spital, in urma tuseului mi s-a rupta apa si vazand ca dilatatia nu inainteaza, dupa aprox 2 ore mi s-a cerut sa stau IN PAT ca se duce lichidul si ramane bebe fara lichid. M-am spus…ca doar stiu ei mai bine. Am stat 3 ore in pat (contractii la 5 minute), ceea ce m-a EPUIZAT!! N-am fost epuizata de 17 ore de travaliu cum m-au epuizat cele 3 ore de stat la pat. Datorita epuizarii si a faptului ca bebe “intrase in stres fetal” (Dumnezeu stie daca asa a fost….), mi s-a facut cezariana pe care am acceptat-o pt ca eram epuizata, dilatatia nu inainta si colac peste pupaza, ma lasau contractiile :(. Ma tot gandesc, oare chiar nu as fi putut finaliza natural? Cred ca daca m-as fi plimbat si as fi stat cum simteam eu in timpul contractiilor, nu as fi fost asa epuizata, dar asta este! Cum ziceai si tu, sunt impacata cu mine pt ca la informatiile pe care le detineam atunci, am considerat ca fac bine ceea ce fac. Sper ca acum sa reusesc natural; imi pare rau de mamicile care aleg cezariana desi nu au motive medicale!
Paula, nu cred ca cineva poate sti cum ar fi fost daca. Intr-adevar insa statul in pat atatea ore sigur nu a ajutat, si impreuna cu stresul, cu ambientul si cu controalele a creat mediul propice unei cezariene. Nu ai avut un personal medical de partea ta (altfel nu ar fi spus ca ramane copilul fara lichid, caci lichidul se produce continuu, asta a fost doar un pretext). Pentru psihic este foarte important sa fii impacata totusi ca la momentul respectiv ai luat cea mai buna decizie pentru bebe si pentru tine. Si sa te pregatesti pentru nasterea naturala de peste cateva luni. Iti recomand cu caldura sa incepi sa te documentezi (gasesti si pe blog informatii, si musai citeste cartea lui Michael Odent – “Cezariana” – si nu te lasa pacalita de titlu), sa gasesti un personal medical si oameni care sa iti fie alaturi si sa te sustina (sau macar sa nu te incurce) si intra si pe grupul de Facebook “NVDC Romania” sau pe cele straine de tip “VBAC”.
Sarcina usoara in continuare si o nastere lina! Pentru orice alte informatii/pareri/intrebari, ma poti contacta aici sau pe mail si voi raspunde cu drag.
Buna Raluca
Citind ceea ce ai scris mi-am revazut in minte propria experiență a nasterii prin cezariană (neprogramata, nedorită) cred ca si in cazul meu a fost stresul, m-au internat la 38 sapt pe motiv ca am tensiune (sincer, tensiunea a fost de la stresul ca sunt acolo, nemâncata, caldura etc) si m-au pus la dieta (ca as avea diabet gestational, dar pe cand sa nască, am facut hipoglicemie din cauza ca nu mi-au dat mancare 2 zile). Daca eram cu mintea mai lucida, refuzam internarea, posibil sa fi putut naste natural, deja imi pierdusem dopul, aveam inceput de contractii si dilatatie 2 cm, copilul in poziie perfecta de nastere vaginala. Din cate am observat șușotelile, nu mai aveau rabdare sa aștepte sa se produca dilatația completa, iar cu șocul hipoglicemic, repede m-au bagat in cezariana.
Clar la urmatoarea sarcina ma.documentez mai mult deoarece vreau nastere naturala (bineînțeles, daca toate sunt in regula).
Oare stii ceva medici la spital de stat din zona transilvania care sunt pro natural dupa cezariana?
Uf, Alina, imi pare tare rau ca ai avut o astfel de experienta si ca ai trecut prin hipoglicemie, nu asa ar fi trebuit sa decurga lucrurile… Si nu a fost vina ta, Alina, si e o situatie tare dificila in care sa fii, pentru ca in momentele alea ti-e frica si pentru viata bebelusului, si pentru a ta, si e greu de luat decizii ‘mai lucide’. Nu a fost vina ta. Si sper sa gasesti sustinere pentru NVDC – iti recomand cu mare caldura un grup in care vei gasi sustinere si multe informatii despre spitale si medici pro NVDC – https://www.facebook.com/groups/1649809151957770