Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Miercuri dimineata, dupa ce ne-a dat trezirea la 6:30 si ne-a ciufulit pe amandoi ca sa ne trezim, fi’miu s-a uitat senin la mine si a spus brusc: “Capibara ‘a museu acuma!”. Asta pentru ca da, inca tine minte ca acum vreo 3 (sau 4?) saptamani am fost la muzeul de istorie a naturii si a vazut multe animale impaiate, inclusiv o capibara. Stiti voi, acel animal de care va povesteam aici ca nici nu stiam ca exista pana nu am l-am vazut intr-o carte de-a lu’ fi’miu.
In fine, ne dam jos din pat cu greu, pregatim micul dejun cu totii, mancam si apoi intreb: “Unde vrei sa mergem? Vrei la muzeul cu capibara?”. Si fi’miu nu raspunde pe loc, il vad cum se gandeste serios sa isi dea seama unde vrea, si apoi raspunde bucuros “‘a museu ‘a tasi blec” (la muzeul cu taxi black/negru). Adica la muzeul transporturilor. Pfuai, cata precizie in detalii! Ok, hai la muzeu, ca si-asa era innorat afara si statea sa ploua, deci nu prea era de mers in parc. Bine, pana am fost noi gata de plecare la 9:05, incepea sa nu mai fie vreme nici macar de iesit din casa, ca incepuse sa ploua, dar astea sunt detalii care palesc in fata dorintei unui copil, asa-i?
Si am plecat spre muzeu, cu trenul, fix 29 de minute, timp in care ne-am uitat pe geam, am povestit si fi’miu m-a coafat (activitatea preferata din ultima perioada). Ajunsi la destinatie, fi’miu a vrut sa mearga pe jos pana la muzeu, si e destul de mult de mers, insa baltoacele de pe drum erau prea “apetisante” ca sa fie doar privite din brate de la mami. Si da, in centru ploaia statuse si era chiar cer senin.
Ajunsi la muzeu, am trecut rapid de zona cu diligenta si cai, inspectat rapid zona cu metrou pentru copii (foarte interesante data trecuta) si am ajuns la parter, acolo unde sunt de fapt punctele majore de atractie.
Apropos de atractie, acest muzeu este cred cel mai prietenos cu copiii ca sa zic asa din cate muzee stiu eu. De fapt, cred ca pentru copii e si facut, si abia apoi sunt bagati in seama si adultii: sunt zone speciale cu machete cu trenulete pentru cei mici, sunt autobuze si taxiuri in care se pot urca si pe care le pot conduce, unele reale, altele facute din lemn, sunt semafoare reale unde pot apasa pe butoane, sunt tramvaie vechi si troleibuze vechi, sunt double decker-uri in care se pot urca pana sus la etaj, sunt machete mari de vapor si telecabina in care cei mici se pot urca, sunt metrouri pe care le pot conduce cu simulator de traseu, ce sa mai, nebunie curata!
Spre deosebire insa de data trecuta, acum am ajuns chiar la deschidere, adica la ora 10, si muzeul era suficient de liber incat fi’miu sa poata sa conduca linistit taxiul, el sofer, mama pasager, si sa conduca si vreo trei autobuze dintre care unul double-decker. Fericire maxima, madrie cat incape!
La 11 imi propusesem sa plecam spre casa, asa ca il pregatesc din timp si ii spun ca o sa trebuiasca sa mai si plecam, la care el imi raspunde “Mai ‘tam un pic si dup’aia plecam.” Bine, asa facem! Cred si eu ca nu se dadea dus de acolo, cum sa vrei sa mergi acasa cand ai un autobuz sau un metrou de condus?
Intr-un final insa a fost de acord sa plecam, obosise si el si se aglomerase cu grupurile (4 la numar) de copii veniti cu scoala si nu mai era chiar asa placut, mai ales ca erau mari copiii, nu prea se putea juca fi’miu cu ei. Si cand sa iesim din muzeu, cerul senin disparuse si aparuse o ploaie torentiala. Pfuaaaai…
Mbine, hai sa stam la cafeneaua de la muzeu, rontaim un baton de curmale si mai vedem apoi. Zis si facut, iar cand am fost gata, ploaia se mai linistise cat de cat. Asa ca am pornit voiniceste spre casa. Eu voiniceste, ca fi’miu a avut alta parere: a vrut sa mearga pe jos prin balti, desi ploua, asa ca nu a fost chip sa il grabesc, mai ales ca mi-a raspuns, cand l-am intrebat “Iti place prin ploaie?” cu un “Da!” plin de entuziasm. Ce-i drept, si mie imi place ploaia, si de cand cu fi’miu, si baltile.
Dupa o plimbare cu trenul, mers pe jos prin balti, condus taxiuri, autobuze si metrou, plimbat prin ploaie prin balti, am ajuns acasa iar fi’miu a picat lat. Si eu pe langa el. Ca asa-i cand te simti bine si te bucuri de viata, esti epuizat de prea multa fericire si prea mult bine si trebuie sa-ti incarci iar bateriile si s-o iei de la capat, nu?
PS. Cei care ajung in Londra cu copii de peste 1 an si vor sa vada un muzeu child-friendly din care copilul sa nu se mai dea dus, pot vizita Transport Museum de langa Covent Garden. Dar sa aveti pachetel de mancare la voi si apa (exista zona special amenajata unde se poate manca), ca o sa stati cateva ore bune!
Nota: Pozele sunt facute data trecuta cand am fost la muzeu.
