Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cand ne pregateam pentru prima runda de autodiversificare, studiind de zor, am dat si peste sfatul “Mancati, pe cat posibil, impreuna cu copilul”. Adica masa sa fie luata in familie, nu fiecare separat, ca asa i se face pofta si copilului, ia exemplu de la parinti legat de alimentatie si bunele maniere la masa, membrii familiei socializeaza si deci masa in familie este buna pentru toti.
Intamplator, noi am luat mai mereu masa in familie. Asta si pentru ca micul dejun e dimineata devreme, cina e seara cand toti suntem acasa, si pranzul se nimereste sa il luam tot impreuna pentru simplul motiv ca sotul lucreaza in general de acasa. Recent insa, fii’miu ia pranzul la gradinita in unele zile, dar nu despre asta este vorba in acest post.
In acest post o sa va descriu cam cum este la noi acest luat al mesei impreuna. Si o sa iau la intamplare o masa oarecare… Sa spunem micul dejun de ieri.
Spalati pe maini, ne asezam cu totii la masa, fiecare pe scaunul lui, fiecare are mancarea in fata. Dar am uitat sa pun si paine pe masa. Asa ca iau de pe dulap paine. Fii’mea ma vede, cere paine. Intinde mana dupa paine si din greseala da peste castronul cu porumb, care castron se varsa pe jos. Sotul se apleaca sa stranga.
Pun painea pe masa si ii dau o felie si lu’ fii’mea. Fii’miu nu vroia paine, dar o vede pe sor’sa, asa ca cere si el. Dar el vrea paine cu ricotta si capsuni, nu asa simpla! Bun, sotul scoate din frigider ricotta, eu spal trei capsuni. Fii’mea vede frigiderul deschis: “Olei! Dau olei!”. Adica sa ii dam ulei de peste, pe care il pastram la rece.
Pune sotul ricotta pe masa si scoate sticla de ulei de peste, ia o lingurita si serveste fata. Fii’miu vede, deci cere si el ulei. Ii da ta’su si lui ulei. Fii’mea vede lingurita cu ulei indreptandu-se spre fra’su, nu spre ea, asa ca ne santajeaza cu un plans din toti rarunchii daca nu ii dam si ei inca o lingurita. Ii mai pune ta’su un strop de ulei in lingurita, ii da lingurita si cat ea savureaza uleiul, el baga repede sticla in frigider.
Cat timp usa de la frigider este deschisa, fii’miu ocheste laptele. Si cere lapte. Dar nu asa, oricum, ci in cana cu Mr. Strong. Fii’mea il aude si isi cere si ea cana, “Dau zazei!”. Adica Miss Sunshine, in caz ca nu ati inteles exact. Le dam canile, visand la macar trei secunde de liniste. Si ne asezam la masa, fii’miu isi unge felia cu ricotta, eu tai capsunile felii, sotul incepe sa manance micul dejun iar fii’mea… ei bine, fii’mea cere cutia de iaurt. Desi are iaurt in castron. Dar nu conteaza, ea vrea sa-si puna ea singura, cat si cum vrea ea, ca doar vede la fra’su ca el isi pune singur lapte, cat vrea el. Asa ca ii dam si ei cutia de iaurt, stiind ca suntem astfel expusi riscului de a ne alege cu o masca de iaurt pe unul din picioare. Si pentru ca totul sa fie mai distractiv, asa, ca la 18 luni, fii’mea incepe sa puna castronul peste cana cu “zazei” si cana peste cutia de iaurt, si apoi le da jos si le aranjeaza altfel. Apoi devoreaza iaurtul si cere omleta, “Dau!”. Ii dau in plus si cateva masline taiate rondele. Nu ii convine pentru ca nu le-a cerut, asa ca le arunca direct pe jos.
Fii’miu a mancat intre timp omleta, paine cu ricotta si capsuni, a baut si lapte, vrea jos de la masa, “M-am saturat.”. Sor’sa il vede, asa ca decide ca e gata masa si ne comunica asta spunand “Jos! Vrei jos!”.
Lasam copiii sa plece de la masa si mancam si noi in liniste micul dejun. Pret de 2 minute, pana auzim primele strigate din sufragerie, unde fii’miu vroia sa se apuce de margelit (v-am povestit aici) si fii’mea vroia sa il ajute si ea sa desfaca capacul borcanului. Eu plec de la masa ca sa mediez situatia. Sotul strange masa.
Sa ne fie de bine!
Imagine: stockimages/freedigitalphotos.net
