Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Am mers sa votam. Dintre cele 3 sectii de votare disponibile, am ales-o pe cea de la ICR (si din ce am auzit, cum a fost aici a fost si la celelalte 2 sectii de votare londoneze).
Cand am ajuns noi la sectia de vot, pe la ora 16:55, coada avea vreo 300m (conform google maps, atatia metri sunt intre intrarea in ICR si locul unde se termina coada). Sute de oameni, poate chiar mii, asteptau linistiti sa voteze si intre timp completau declaratiile cum ca nu au mai votat azi si nu vor mai vota in alta parte. Era o atmosfera placuta, nu am vazut oameni nervosi ci oameni care se bucurau ca se vad si povesteau. A fost fain sa aud atata romana vorbita la un loc.
Ne-am pus si noi la coada, cand pe langa noi trece un domn care ne spune “Sunteti cu copilul, mergeti in fata. Eu stau de 3 ore aici si abia am ajuns unde e mijlocul cozii, nu puteti sta atat cu copilul, mergeti in fata!”. Ne dam seama ca are dreptate, nu aveam nicio sansa sa parcurgem coada, asa ca decidem sa plecam.
Ajunsi aproape de intrarea in ICR, de curiozitate intrebam niste tineri de cat timp stau acolo: de 4 ore jumatate, si cred ca mai aveau de stat vreo ora. Ne vad si ei cu copil, “Mergeti in fata, nu are rost sa stati, mergeti si intrati, au mai intrat atatia oameni cu copii!”. Da, zic, de-asta poate stati de atata timp la coada. Nu, ca sa intram linistiti. Ne mai vede si domnul de la intrarea in ICR, ca haideti cu copilul, intrat. Am intrat doar eu, ca am zis sa nu intarziem coada cu si mai mult timp si am apreciat generozitatea celor care, dupa 4-5 ore de stat la coada, au insistat sa intru sa votez cand m-au vazut cu copil mic in brate. A fost impresionant.
Inauntru, erau 6 cabine de vot, 6 oameni care prelucrau datele (in sensul ca treceau cu pixul intr-un tabel date din actul de identitate al votantului – nume, prenume, cnp, serie, numar) si 3 stampile. A durat cateva minute procesul, pentru ca dura ca omul sa scrie de mana datele, sa verifice declaratia, apoi eu sa semnez, sa-mi inmaneze foaia spunand rugator “O sa va rog sa va grabiti, multumesc.” Am votat, am bagat hartia in urna (o cutie de plastic alba, cu capac alb de plastic, taiat la mijloc si lipit pe margini), am returnat stampila, mi-am luat actul de identitate, am multumit si am plecat.
Experienta m-a bucurat si m-a intristat in acelasi timp. M-am bucurat sa vad oameni binevoitori si calmi, oameni care si-au dat ore intregi din viata pentru a vota, pentru a avea un cuvant de spus in legatura cu viitorul tarii lor natale. M-am impresionat mobilizarea, determinarea, au fost persoane care au stat la coada chiar si 6 ore sau mai mult, intr-o zi de duminica, doar ca sa voteze. M-a deprimat sa vad insa cat de putin le pasa de fapt politicienilor de votul din diaspora. Bine, stiu ca nu le pasa de oameni in general, dar de votul ma gandeam ca poate le pasa. Dar cum diaspora voteaza de obicei inteligent, intr-adevar votul lor nu ii intereseaza pe unii politicieni… Iar declaratia unui candidat la presedentie cum ca a mers votarea greu in diaspora din cauza ca nu s-a mai fraudat ca in alti ani imi comunica faptul ca si el este constient ca diaspora nu-l sustine si atunci nici el nu da doi bani pe ea.
Sper ca ati mers si voi la vot, ca sa ii aratam ca romanii, de oriunde ar fi ei, nu dau doi bani pe acest candidat!
Am fost la vot, si in primul rand va multumim voua ca v-ati facut timp sa stati la o astfel de coada intr-o zi de duminica. E impresionant sa vezi asemenea spirit civic pentru Romania venind din diaspora.
Sa stii ca a fost impresionant sa vezi cati romani au stat ore intregi doar ca sa voteze. A fost insa revoltator sa afli ca foarte multi romani, dupa 7 ore de stat la coada, tot nu au fost lasati sa voteze, ca s-a inchis sectia de votare! Si cand te gandesti ca in Romania sunt oameni care au sectia de votare la 2 pasi de ei si ar vota in 1 minut, dar prefera sa sta acasa la televizor…..