Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Va povesteam acum ceva timp ca, desi credeam si vroiam ca bebelusul meu sa nu bea lapte praf, a baut niste lapte praf in primele lui cateva zile de viata. Dupa ce am trecut integral pe lapte matern, a ramas cutia de lapte praf in bucatarie, pe un raft: tineti minte laptele praf din copilarie? Eu imi amintesc ca era intr-o cutie in bucatarie, si luam din ea si puneam cu apa intr-o ceasca si era duuuuulce dulce si bun! Cu gandul la copilarie, am decis sa pastram ce a ramas din laptele praf al celui mic.
Ne-am amintit in weekend de cutie si sotul hop, sa-si faca un desert ca in copilarie, deja ii ploua in gura: pune apa, pune lapte praf, pune zahar. Amesteca fericit si gusta…. “Bleah! Ce-i asta?! Parca e apa cu calciu sau ceva!” Laptele era in termen, dar era lapte simplu, de nou nascut, nu dulce si vanilat, cu zahar (si cine stie ce alte chestii), cum era laptele praf in copilaria noastra. Asa ca ne-am pierdut interesul pentru continut si ne-a captat interesul cutia.
In capac, cu o surubelnita, am dat gauri. Cu un pix le-am largit. Cu un clestisor le-am taiat marginile (efectul e pur estetic, nu de functionalitate).
Am luat o mana de paie colorate, le-am taiat in doua si le-am inmanat unui copil extrem de curios care-mi dadea tarcoale “Ce tot face mama?”.
Si uite-asa, un copil de 1 an si ceva a stat fi’miu vreun sfert de ora, a muncit si s-a concentrat sa nimereasca gaurelele cu paiele, si e de munca pentru cei mici se pare, ca inca isi dezvolta si antreneaza coordonarea fina a mainilor. E un exercitiu foarte bun pentru ei si e fain ca ii si provoaca si ii ajuta sa invete sa se concentreze. Si e interesant ca nu o fac pentru ca le spune un parinte sau pentru ca au ca scop sa umple cutia si gata, ci fac pur si simplu pentru activitate in sine: fi’miu, dupa ce a pus toate paiele, le-a scos si a luat-o de la capat fara sa-i spuna nimeni nimic.
