Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Am fost intrebata in mai multe ocazii, referitor la sedintele de inot ale lu’ fi’miu, cum poate un bebelus de cateva luni sa mearga la inot ca doar nu e capabil sa urmeze instructiuni, cum poate cineva sa-l invete sa inoate? Si asa si este, un bebelus abia spre un an jumate cel mai devreme e capabil sa invete sa sara in apa de exemplu, si spre doi ani incepe sa invete ceva miscari de baza. Pana atunci, totul se bazeaza pe stimularea reflexelor.
Sa va povestesc ce am inteles eu din experienta cu inotul, cu precizarea ca ce povestesc sunt lucruri din sedintele de inot ale unui bebelus intre 7 luni si 1 an.
Bebelusii traiesc intr-un mediu acvatic in burtica, cateva luni bune, si se nasc cu reflexe cum ar fi reflexul glotic (daca un bebelus face imersie in apa sau este udat pe fata sau pe cap, automat isi va tine respiratia) sau reflexul de a impinge apa cu picioarele cand simt apa pe ceafa. Aceste doua reflexe permit instuctorilor de la bazin sa determine un bebelus sa dea din picioare si deci sa faca miscare in mediul acvatic si sa lucreze la pastrarea reflexului glotic prin efectuarea de imersii.
Bebelusul aflat in apa este stimulat si de simpla schimbare de mediu: presiunea pe torace se modifica, creste, si plamanii sunt solicitati iar apa care se misca pe langa corpul bebelusului efectueaza un masaj al musculaturii.
In bazin se lucreaza si la castigarea independentei bebelusului si la echilibrul lui: asezat in fund pe o saltea pe apa, el trebuie sa-si pastreze echilibrul si sa se mentina in fund in timp ce instuctorul misca salteaua stanga-dreapta (la fi’miu am remarcat efectele acestui exercitiu imediat). Tot la echilibru se lucreaza si prin pozitionarea celui mic intr-un colac special (simplu sau dublu), moment in care acesta trebuie sa-si tina echilibrul pe verticala ca sa nu atinga cu barbia apa (in sensul ca automat se indreapta daca simte apa la barbie).
In plus, mersul la bazin este o ocazie pentru bebe sa socializeze cu alti adulti si cu alti copilasi de varsta apropiata. Si la inot e un prim contact cu notiunea de “munca” si “in viata mai fac si ce nu-mi place dar imi face bine”: spun asta pentru ca nu cred ca exista bebelus caruia sa ii placa sa fie scos din starea lui de confort de la mama de la san sau de la tata din brate ca sa fie pus la “munca”, sa-si consume energia si sa-si lucreze musculatura cum si cat vor altii. Dar etapa asta trece in cateva luni, bebelusul se obisnuieste si incepe sa colaboreze cu instructorul. Si de aici lucrurile incep sa evolueze foarte frumos: o fetita de la inot, la un an si 8 luni, deja stie sa faca singura pluta pe spate fara probleme si face singura scufundari (sare de pe marginea bazinului in apa) si de vreo 2 sedinte incearca sa invete un stil de inot (“fluture” cred ca-i spune). Mergand la inot, cresc foarte mult sansele ca cel mic sa se “imprieteneasca” cu apa si sa nu ii fie frica de ea si chiar sa stie sa se salveze la nevoie.
Si noi mergem la inot si dupa primele sedinte excelente, ultimele dati se lasa cu plans rau:(. Cred ca e anxietatea de separare..avem aproape 11 luni, ati trecut prin asta?
In ceea ce priveste stilurile de inot, teoretic incepand cu 3-4 ani se poate incerca ceva cu ei si de obicei se incepe cu stilul crawl, fluturele fiind cel mai greu si complex, se invata ultimul.
Categoric, inotul este un sport f complex, care lucreaza toate grupele musculare!;)
Da, am trecut prin sedinte cu plans rau, cand dupa ce-l predam instructorului si mergeam in sala de asteptare aproape ca ma apuca pe mine plansul. E si anxietatea de separare, e si teama de straini (ca dureaza pana se imprieteneste cu instuctorul), mai e uneori disconfortul cauzat de aparitia dintilor, plus faptul ca uneori chiar nu are bebe chef de inot si protesteaza cum stie si el mai bine. Dar o sa treaca dupa inca vreo cateva sedinte, adica la noi primele 3 au fost ok, apoi vreo 4-5 dramatice si apoi fluctueaza in functie de stare si chef. Cand il iei pe bebe din bazin, cum e, sare de gatul tau sau e relaxat?
Se cam agata de mine…si pare f speriat..astept rezultatul analizelor, voi intra cu el in apa wu ca pana acum intra sotul si daca nici cu mine nu vrea, facem pauza mai lunga:)
Asa a fost si la noi, cu agatat si plans, si din ce povestesc mamicile de acolo, toti bebelusii au trecut prin etapa asta, ca e perioada cu teama de despartire, frica de straini, aparitia dintilor si alte cele pe capul micutilor, dar trece.
Apropos de intrat in bazin, eu am intrat cu el in bazin doar 2 sedinte, a treia doar jumatate din sedinta am stat cu el si apoi gata, doar cu instructorul.
Voi cum mai sunteti?
Buna Raluca,
Numele meu este Carmen Dumitru si am descoperit cu drag aceasta postare a ta. Sunt managerul unui club de educatie acvatica in Bucuresti, dar si mama a 2 fetite minunate de 4, respectiv 6 ani, si mi-ar placea sa pot da share la postarea ta, in randul comunitatii noastre de facebook , deoarece ai descris aceasta activitate intr-un mod simplu si pertinent, iar starile de disconfort precizate de tine sunt de mult ori refuzate de parinti considerand ca e momentul unei pauze sau chiar mai rau decid sa intrerupa actvitatea. Cred ca le-ar oferi un boost de incredere sa vada ca e un proces firesc, experimentat si de alti parinti, in cadrul altor cluburi (poate chiar mai rodate decat noi….ABC are o vechime de 5 ani ). De asemeni , mi-a atras atentia o postare legata de copacul fricilor, care mi s-a parut incredibil de utila si doream sa te intreb daca imi poti da detalii de contact ale trainerului in vederea realizarii unui astfel de atelier in cadrul salinei noastre. Am lasat mai jos website-ul si adresa de mail. Astept cu interes un raspuns din partea ta si sper ca totul e bine cu tine si familia ta la Londra , probabil sunteti in febra pregatirilor de sarbatori. Mi-ar face o deosebita placere sa reusim sa ne cunoastem in Bucuresti sau de ce nu la Londra (sotul meu mergand uneori de 1-2 ori pe an acolo). Toate cele bune! Carmen