Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
E o zi frumoasa de primavara, cu soare si adiere calda de vant. 5 copii in jur de vreo 8 ani au iesit impreuna afara: 3 fete si 2 baieti.
Fetele au role in picioare si merg tinandu-se de mana. Unul dintre baieti, mai inaltut, merge pe langa ele cu skateboardul. Celalalt baietel alearga dupa ei. Nu are nici role, nici skateboard, nici vreun alt mijloc de deplasare in afara propriilor picioare Asa ca alearga in spatele lor, incercand din rasputeri sa tina pasul cu ei, sa nu ramana in urma, sa fie si el in gasca. Si alearga. Si alearga. Si alerga. Si se mai opreste gafaind, se sprijina de cate o masina sa-si mai traga sufletul si sopteste respirand greu: “Nu mai pot….”.
Fetele, voioase, tinandu-se de mana: “Haide ma, alearga mai repede!”.
Este imaginea unui copil care incearca sa tina pasul cu cei din gasca lui, desi este evident ca nu se bucura de aceleasi privilegii ca ceilalti copii. De admirat insa ambitia baiatului care, cu toate ca nu are role sau skateboard, nu se da batut si nu renunta.
Cred ca fiecare parinte care vede acest tablou, in realitate sau cu ochii mintii, spera ca propriul copil sa nu fie in locul baiatului fara role si skateboard din povestea de mai sus. Si poate totusi exact aceasta intamplare il va motiva pe baiat sa isi urmeze visurile. Cine stie…
