Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
La inceputul anului am lansat o provocare, in primul rand mie si apoi celor din jur, inclusiv cititorilor acestui blog. Provocarea se numea “Un an fara negativism“.
Au trecut 2 luni de atunci si lucrurile deja s-au schimbat, cel putin in cazul meu. Sa schimbi abordarea de la “Tocmai mie sa mi se intample asta!” la “Viata se intampla, hai sa nu o iau personal” chiar face diferenta in foarte multe situatii. Ce e foarte interesant e sa vezi cum dezvolti parca un detector de atitudini si vezi imediat cand ceilalti se victimizeaza in momente in care viata chiar nu a avut nimic personal cu ei. Si asta te face sa-ti dai si mai bine seama si sa fii si mai atent la propriile tendinte de victimizare, si sa le rezolvi una cate una, pe rand. Ca schimbarile mici sunt cele de durata, si cel mai simplu si de efect am gasit a fi abordarea “fiecare zi, pe rand” (adica “one step at a time”).
Si uite-asa am invatat sa abordez fiecare situatie pe rand. Si au fost ceva provocari in aceste doua luni si au fost momente in care nu am reusit sa gasesc nimic pozitiv, dar pe care am reusit macar sa nu le iau personal. Evident, mai am mult de lucru, dar simt ca sunt pe drumul cel bun spre unde vreau sa ajung.
Intr-o zi am vrut sa incarc cartela de calatorie la aparat electronic si desi aparatul a primit 2 lire, soldul de plata nu s-a actualizat iar in final am pierdut cele 2 lire. Asta e, nu e un capat de tara, sunt convinsa ca aparatul nu a avut nimic personal cu mine si nici nu am considerat ca am o zi proasta. Pur si simplu unele lucruri se intampla. Aleator.
Intr-o alta zi am comandat o camera video iar cand a fost livrata am constatat ca nu merge. Asa ca am returnat-o insa nu am primit banii inapoi nici dupa 6 saptamani. Am facut plangere, a treia zi banii erau in cont, dupa care am prins o oferta pentru acelasi model de camera, pe ebay, am licitat si am cumparat astfel camera la jumatate din pretul celei nefunctionale. Tot raul spre bine, cum s-ar zice. Si da, returnarea camerei nefunctionale am platit-o eu si urma sa primesc banii de transport inapoi, lucru care nu s-a mai intamplat, dar asta a fost un risc pe care mi l-am asumat cand am facut expeditia.
Cand am mers intr-un weekend, acum vreo 2 saptamani, in Canary Warf, la intoarcere eram obositi, somnorosi, flamanzi, abia asteptam sa ajungem acasa. Trebuia sa mergem cu DLR-ul (un fel de metrou suspendat sau usor) si apoi sa schimbam si sa luam trenul pana acasa (tren cu care mersesem la pranz spre Canary Warf). Cumva, acel tren nu mai circula in seara respectiva din motive de lucrari de reparatie nu stiu pe unde. Asa ca a trebuit sa luam un autobuz multe statii (adica drum ocolit si facut cu viteza de autobuz nu de tren) si apoi sa luam un tren dintr-o alta gara, unde cand am ajuns doar de pierdusem trenul si urmatorul era peste 28 de minute. Am cautat insa sa gasim parti bune in experienta asta, cum ar fi faptul ca am invatat rute noi iar fi’miu a fost foarte bucuros ca timp de 20 de minute sa urce si sa coboare scarile de la pasarela care traversa calea ferata din gara.
Si lista ar fi lunga. Intamplari sunt multe pentru ca in fiecare zi exista momente care nu sunt pe placul nostru, dar daca iei fiecare moment neplacut pe rand si incerci sa-l gestionezi si sa te intrebi ce anume nu ti-a placut si mai ales de ce, ajungi sa iti dai seama de automatismele din tine si sa constientizezi ca de fapt tu ii dai acelui moment caracteristica de placut sau neplacut. Si asta e valabil in multe cazuri, inclusiv cand vine vorba de relatiile interumane in cadrul carora inevitabil apar momente provocatoare (mai ales cand este vorba de o femeie gravida si obosita si un barbat la fel de obosit care au grija de un copil mic aflat in perioada lui “terrible two”). Si astfel devii mai tolerant si incepi sa investesti (emotii, ganduri, timp) in ceea ce chiar conteaza in viata pentru tine. Si intr-o schimbare de traseu de exemplu chiar nu merita investiti nervi sau stricata buna dispozitie, asa-i?
Pentru voi cum au fost cele doua luni de pana acum? Ce momente pe care inainte vreme le-ati fi considerat neplacute ati reusit sa le acceptati sau sa le schimbati in ceva pozitiv?
