Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
In timpul zilei, fi’mea adoarme usor in masina in rarele ocazii in care suntem in deplasare. Dupa-masa spre seara insa micuta este prea obosita ca sa mai reuseasca asta usor si se intampla uneori sa planga de suparare. Asadar, in astfel de ocazii adoarme altfel, ajutata de noi. In doua dati a adormit in timp ce eu, pe bancheta din spate, inghesuita intre scaunele auto, bazaiam un “zgomot alb” si anume “bzzzzzz”.
Fi’miu, care studiaza atent tot ce se intampla si este in perioada “de ce”-urilor, si ne-a intrebat atunci “de ce zice mama asa?” si i-am spus ca incerc sa o linistesc pe sor’sa, sa o ajut sa adoarma.
Pana acum el a avut o reactie pozitiva relativ la sor’sa fara ca noi sa insistam cu ceva anume. Tot ce s-a intamplat intre ei a venit strict din initiativa lui. Interactiunea dintre ei este ocazionala, insa el singur a inceput sa-i arate masinutele lui, apoi sa-i arate cartile lui, sa-i arate animalute si sa-i spuna cum fac sau sa puna una dintre ratustele lui de baie in cadita pentru ea cand ne pregateam sa ii facem baie. Am povestit aici ce am facut noi pentru a face tranzitia de la 3 la 4 membri cat mai usoara pentru el si ceva ceva din ce am facut pare sa fi ajutat cumva, ca el nu a dat niciun semn ca ar avea ceva impotriva ei.
Zilele trecute eram la volan, si nu puteam sa ii bazai lu’ fi’mea cand ea a inceput sa protesteze ca vrea sa doarma, iar pana la primul loc in care puteam opri masina mai era putin de mers, cateva minute, ca eram pe autostrada. Incercam sa vorbesc cu ea sa o linistesc, dar nu parea sa o ajute.
Fi’miu era atent desi obosit si el. Si il aud brusc, incet si cu drag, in timp ce se uita la ea: “bzzzzzz… bzzzzzz…. bzzzzzz….”. Nu imi venea sa cred, oare chiar aud bine? Ciulesc urechile. “Bzzzz….”
M-am topit pe loc, as fi tras pe dreapta sa-l pup de sa-l zapacesc si sa-l imbratisez iar pe ea sa o iau in brate si sa o adorm, ca tare dragi imi mai sunt! Ma intreaba prietenii cum e noua viata in patru. Pai e grea si absolut minunata! Ma simt privilegiata sa fiu martorul unor momente atat de frumoase care fac sa dispara oboseala si sa ramana zambete laaaaargi largi de tot!
