Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cand abia astepti sa vina Mosul si sa aduca toate cadourile mentionate de tine in scrisoarea catre el si eventual si ceva bonus, timpul trece foaaaarte greu, asa-i? Cel putin asa era in copilaria mea. In copilaria lu’ fi’miu timpul inca trece cam la fel mereu, ca inca nu s-a prins el care e treaba cu barbosul: anul trecut nici macar brad nu i-a adus, ca ii era teama ca o sa traga de crengi si cade pe el.
Anul asta insa incepe incet incet sa cam prinda idee ce e cu sarbatoarea asta si care e treaba cu Mosul (ca doar asta e interesant pentru cei mici, nu?). Mai intai am luat brad impreuna si l-am impodobit de zor. Dar nu avea varf, adica decoratiune draguta de pus in varf. Asa ca am decis sa facem noi una, dintr-un pahar de carton. Si ne-a iesit un… pinguin! Ca ingeras sau Mos Craciun nu ii comunica nimic lu’ fi’miu, dar pinguinul, eheeei, cu el e alta poveste, cel putin de cand citim “Lost and Found”, cartea lui Oliver Jeffers. Asa ca alegerea a fost perfecta, copilul super incantat, a lipit el de zor ochisorii si piciorusele si a pus chiar el varful sus in brad.
Apoi am decis ca bradul e frumos cu globuri si stelute, dar poate fi si mai frumos, cu niste decoratiuni facute de manutele unui pusti de nici doi ani. Asa ca, in Ajun de Craciun, am urmat ghidul de aici si am combinat 1 cana de sare cu 1 cana de faina si cam 1/3 cana de apa cu colorant rosu, am framantat aluatul si intins cu facaletul (special pentru copii) si am decupat omuleti de zapada, braduri, inimioare, caluti si stelute. Pe unele le-am decorat, dupa cum vedeti mai jos.
Pe altele le-am pus in cuptor 2h 30minute la 100 grade, dupa ce in prealabil le-am dat o gaura cu un pai ca atunci cand se vor intari (ca de-aia le-am pus in cuptor, si nu, nu pot fi mancate, desi arata a turta dulce), sa le punem lega cu snur in brad. O sa incercam sa si pictam cateva inainte, ca lu’ fi’miu a inceput sa-i placa activitatea de a picta (mai mult de a combina culorile de fapt, dupa cum se vede si in poza).
Activitatea asta a avut mare succes la public: 1 ora am stat in jurul masutei si am muncit, apoi voinicul a facut baie si a cazut rapus la datorie, uitand de Mos, de cadouri, de orice altceva. Ma indoiesc insa ca peste 1-2 ani mai reuseste o astfel de activitate sa-l oboseasca si el sa adoarma devreme in seara de ajun (tin minte ca nici eu nu ma dadeam usor dusa de langa brad, ca tot speram sa-l prind pe Mos si sa vad cadourile ca sa nu astept pana a doua zi dimineata).
Acum incepe activitatea noastra de dinaintea somnului: impachetat cadouri, aranjat frumos sub brad si pregatit aparatul foto pentru poze. Asa ca, pe maine! Si Craciun Fericit si tihnit sa aveti!
