Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Ca asa-i cand esti prea obosita sa citesti cand adormi copilul dar stii ca va dormi prea putin ca sa apuci sa dormi si tu, iti aduci aminte de diferite lucruri. Si cred ca e valabil la majoritatea oamenilor: atunci cand iti amintesti lucruri, le rememorezi pe cele faine, care te fac sa zambesti.
Cum ar fi zmeura din spatele casei bunicilor. Acolo unde am copilarit si unde am petrecut perioada aia a copilariei, plina de amintiri si bogata in nazdravanii. Si unde curtea era plina de pomi fructiferi si fructe si legume. Iar in spatele magaziei din spatele casei erau tufe de zmeura, cat mine (pe atunci) de inalte, si pline de spini, evident. In care intram cu haine curate si pielea intreaga si ieseam cu hainele patate si pielea plina de zgarieturi. Dar cu burta plina de zmeura dulce si parfumata! Si acum, cand mananc zmeura, instant ma teleportez in curtea bunicilor!
Amintirile nu se leaga intre ele cronologic, ci un element dintr-o poveste te poarta intr-o alta. Si asa ajung la Helsinki cu (pe atunci) viitorul sot, acolo unde in port era o piata mare cu fructe si legume si peste, de unde am cumparat agrise chiar inainte de a ne imbarca pe vaporasul care urma sa ne duca pe o insula cu cetate, submarin si plaja. Ajunsi pe insula, am trecut pe langa plaja si am urcat un deal inalt, stancos. Si acolo sus stateam si faceam poze de deasupra pescarusilor si mancam agrise, si era soare.
Soare aparuse si cand mergeam cu bicicleta, prin ploaie: eram in liceu si ma intorceam acasa, si m-a prins ploaia. Si pedalam eu de zor, desi era ploaie calda, de vara, si la un moment dat pe cerul intunecat de deasupra marii, a aparut curcubeul, clar si intreg. Tot cu bicicleta mergeam cu ai mei la plaja, prin statiuni, in weekend, fiecare cu bicicleta lui, si pedalam de zor si mergeam kilometri intregi! Si ce fain era, abia astept sa facem asta acum cu fi’miu.
Amintirile imi vin in minte si cand alerg de colo colo si sunt prinsa in multe activitati. Pur si simplu, e senzatia de flash-back si de-odata imi vin in minte imagini precum cea din luna de miere, cand mancam seara tarziu inghetata pe malul marii si ne uitam la luminitele din Cannes, sau cea din Bratislava cand caram trolerul pe strazile pietruite din simplul motiv ca ajunsesem acolo cu trenul, mergand dinspre Viena spre Praga, si decisesem cu viitorul sot sa facem o “escala” de cateva ore in capitala Slovaciei.
Cand am mers in Finlanda, am stat la un camping, cu casute de lemn cu paturi si un frigider. Dusurile erau amenajate in centrul campingului. Si nu mai tin minte din ce motiv noi nu ne luasem la noi papuci de mers la dus. Asa ca dupa ce ne-am instalat la casuta, am pornit la plimbare prin oras si am inceput sa ne uitam si dupa niste papuci, ca doar era vara, trebuia sa gasim. Si am gasit, flip flop (ca doar asta era in magazine), la vreo 20 EUR/perechea. Ca erau de firma cam toti, doar ca noua la dus nu ne trebuia nicio firma. Si cum mergeam noi pe strada, vedem un afis la intrarea intr-un magazin de inghetata: promotie! Cumperi o inghetata de 3.75 EUR si primesti gratuit o pereche de… papuci flip-flops! Asa oferta, mai rar! Si uite-asa, ne-am rasfatat si cu inghetata, si am rezolvat si problema, aveam o pereche de slapi de baie verzi si cu vacute desenate pe ei. Si inca ii mai avem!
Amintirile sunt multe, si vechi si recente, as putea scrie luni de zile, mii de posturi despre ele (selectia de mai sus e pur aleatoare). Evident, de cand cu fi’miu, parca memoria se incarca mai mult cu evenimente ce tin de el (pe multe le notez chiar, ca mi-e teama sa nu le uit pe masura ce trec anii si creste numarul de momente minunate). Cert e ca atunci cand te uiti in urma si ai amintiri frumoase, iti dai seama ca viata e frumoasa (in caz ca uiti vreun moment asta)!
Pentru voi care e prima amintire ca va vine in cap chiar acum si va face sa zambiti?
