Nasterea la Medlife

Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.

Spune si altora despre acest articol

Nasterea intr-un spital de stat a incetat sa fie o optiune acum vreo 2 ani jumatate cand am vizitat o prietena draga in maternitatea Giulesti. Aceasta vizita plus experientele avute in scurtele vizite de-a lungul timpului prin spitalele Fundeni, Coltea si Universitar m-au facut sa imi spun “Cand va fi sa nasc, voi naste la privat.”

Cand am ramas insarcinata si am inceput sa ma gandesc unde sa nasc, in urma discutiei cu medicul care ma monitoriza am aflat ca am doua optiuni, medicul colaborand cu Medlife si Regina Maria si neavand vreo preferinta (ulterior am aflat ca si-a extins colaborarile cu toate maternitatile private).

Alegerea

Motivul pentru care am ales sa nasc la Medlife a fost strict legat de distanta dintre casa si maternitate: urma sa nasc intr-o perioada in care zapada ne putea da batai de cap, mai ales daca bebe ar fi vrut sa se nasca intr-o vineri la pranz de exemplu, cand tot Bucurestiul ar fi fost in drum spre munte prin Baneasa (unde e Regina Maria). Bineinteles, a contat si faptul ca vizitasem ambele maternitati si totul era in regula iar pe internet nu gasisem decat cate o poveste de nastere despre fiecare din cele doua maternitati si ambele erau ok (apropos, sper ca acest post sa prinda bine viitoarelor mamici care incearca sa faca o alegere referitoare la maternitati). Pretul nu a influentat alegerea, diferenta intre cele 2 era de vreo 40 EUR (ulterior am semnat contractul si fiind un an aniversar pentru Medlife, a fost aplicata o reducere semnificativa).

Internarea

Travaliul a pornit intr-o noapte pe la 11, destul de lent si suportabil ca durere. Pe la 1 jumatate am plecat spre maternitate. Domnisoara de la receptie m-a intrebat relaxata si usor somnoroasa “S-au rupt membranele?”. Nu se rupsese nimic, eram bine merci, venisem doar ca sa ma asigur ca e bebe bine si abia asteptam sa ma intorc acasa.

Ajunsa la camera de garda, am fost luata in primire de medicul de garda si o doamna asistenta foarte draguta. Dupa consult s-a decis sa raman in spital pentru monitorizare (in prealabil, pe la 1 luasem un No-Spa in speranta ca se vor linisti contractiile). Mi-a adus doamna asistenta tot necesarul pentru a ma schimba (nasterea la privat te scapa de stresul de a face bagajelul pentru spital), sotul a fost nevoit sa plece acasa dupa ce mi-a facut internarea iar eu am fost condusa in sala de travaliu, doar cu telefonul si incarcatorul de telefon la mine.

In camera de travaliu am fost pusa la monitorizat, mi-au adus pahar cu apa si am ramas singura. Trecea periodic asistenta pe la mine sa vada ce mai fac si cum ma simt, medicul venea si el sa vada evolutia travaliului. La un moment dat mi-au mai administrat un calmat, poate-poate s-or opri contractiile si voi putea pleca acasa.

La 6 dimineata s-a schimbat tura, asistenta cea foarte draguta fiind inlocuita de o alta mai distanta, iar medicul de garda era acum cel care era mana dreapta a medicului meu. M-a consultat si el si desi ma asteptam sa imi dea drumul acasa, mi-a spus ca intensitatea contractiilor nu-l lasa sa ma externeze.

La ora 8 mi s-a spus ca pe la 12-1 va veni medicul meu sa ma vada. Travaliul era neschimbat. A venit si sotul meu si a fost lasat sa intre in sala de travaliu.

Pe la 10 mi se facuse ingrozitor de foame, ca nu mancasem de mai bine de 12 ore: mi s-a administrat glucoza in ciuda dorintei mele de a manca ceva neintravenos.

Nasterea

Pe toata perioada travaliului nu am fost vizitata de nicio moasa, nici intrebata daca as vrea sau avea nevoie de una.

La 12 jumatate a sosit medicul meu si a inceput un periplu intre camera de travaliu, sala de nastere si camera cu ecograf: timp de aproximativ 2 ore am fost consultata de cei doi medici si pusa la ecograf. Nu stiu ce a fost mai dureros, consultul ginecologic unde incercau sa masoare deschiderea colului sau ecografia unde incercau sa gaseasca unde e legat colonul ombilical? Cert e ca in urma ecografiei si a unei discutii intre cei doi medici si noi am fost nevoiti sa luam decizia intr-un minut: nasc natural (nu se stie cand) cu toate riscurile sau prin cezariana? (despre cum am ajuns sa fac cezariana, intr-un post viitor)

Dupa ce am luat decizia, am intrat in sala de operatii plangand, iar sotul a fost condus intr-o camera de unde putea vedea nasterea bebelusului.

Camera de nasteri care fusese goala pana atunci s-a animat brusc, totul parea ireal tinand cont cat imi dorisem in ziua aia sa plec acasa si sa mai stea bebe in burtica (eram in saptamana 37 de sarcina) si apoi sa nasc natural. Ma simteam ca si cand ma uitam la un film: fiecare personaj isi avea rolul bine definit. O asistenta m-a ajutat sa ma pregatesc pentru epidurala si a incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu conteaza cum nasti ci important e ca bebelusul sa fie sanatos si mi-a reamintit ca in cateva minute imi voi vedea bebelusul. Medicul anestezist a stat tot timpul langa mine si a avut rabdare sa-mi raspunda la intrebari insistente despre ce se intampla caci nu vedeam nimic din cauza unui fel de paravan iar anestezia isi facuse efectul.

La 15 minute de cand luasem decizia pentru cezariana, s-a auzit acel tipat mult asteptat: nascusem. Dupa nastere, bebe a fost pus cateva minute pe pieptul meu si o mana mi-a fost eliberata pentru a-l putea tine, dupa care bebe a fost dus la neonatologie.

Perioada post-natala

Cand operatia de cezariana s-a finalizat am fost dusa la terapie intensiva unde a venit si sotul meu iar dupa circa jumatate de ora a fost adus si bebe putin. A venit si medicul sa ma vada, a dat indicatii precise asistentelor si le-a repetat si sotului meu, insa indicatiile privind medicatia nu au fost respectate iar cand le-am amintit asistentelor ca medicul spusese sa imi fie administrat un anumit medicament, mi s-a spus ca ele stiu ce fac si nu au nevoie sa le spun eu ce medicament sa-mi dea.

Exceptand acest moment, pe perioada petrecuta la terapie intensiva a fost totul in regula, cadrele medicale fiind foarte atente si respectuoase.

A doua zi dupa nastere, cand a venit randul meu sa fiu mutata in salon, a durat vreo ora sa ma pun in carucior din cauza ametelilor, insa asistentele au fost rabdatoare. Secventa referitoare la medicatie insa s-a repetat si in salon si abia cand medicul meu m-a vizitat si i-am povestit, asistentelor li s-a explicat iar si s-a rezolvat. Tot de o observatie a medicului a fost nevoie si referitor la pansamentul operatiei, asistentele luand decizia de indepartare a acestuia fara a consulta in prealabil medicul, lucru sanctionat de medicul meu.

In salon eram eu cu o mamica si totul era placut si curat, iar patul cu telecomanda a fost perfect dupa ce noaptea mi-o petrecusem intr-un pat defect, care nu vroia sa se ridice sau coboare.

Ce diferente am remarcat intre Medlife si Regina Maria unde vizitasem o prietena cu 4 luni inainte: in salon era un singur snur de urgenta si un singur telefon desi erau doua paturi, nu exista un maner de care sa te tii sa te ridici din pat, nu exista masuta de infasat cu dus pentru bebe, nu existau perne de alaptat si nici nu am putut opta pentru alaptare exclusiva (toate cele mentionate le vazusem la Regina Maria).

Cadrele medicale erau variate ca si atitudine, in functie de tura: unele asistente erau calde si saritoare, altele ofuscate cand le solicitai.

Alaptarea

Alaptarea nu este sustinuta foarte mult din pacate: daca poti sa alaptezi, bine, daca nu, exista formula. Daca totusi vrei, poti solicita o pompa electrica (sunt doua disponibile) care este spalata si oferita, laptele strans este oferit bebelusului din biberon sau cu seringa.

In ciuda rugamintii mele de a-mi aduce bebelusul in salon cand este flamand pentru a-l hrani si a nu i se da formula, bebelusul mi-era adus cand era proaspat hranit cu formula: a stat cu mine in camera in a doua zi 11 ore fara sa se trezeasca de foame pentru ca fusese proaspat hranit cu formula. Cat am reusit sa il pun la san, bebelusul vroia sa pape iar asistentele il fortau sa ia sanul luandu-i capul si impingandu-l in san.

Cat era la san, de drag ce-mi era, il mangaiam, iar o asistenta s-a sesizat: “La san mancam, nu ne alintam!”. Nu o sa comentez prea mult in acest post despre alaptare, dar am dorit sa mentionez acest aspect, poate e o informatie utila pentru viitoare mamici. Din pacate, fiecare padure are uscaturile ei, cum se spune (inclusiv la Regina Maria, unde un medic neonatolog a tipat nervoasa la proaspata mamica, care solicitase hranire exclusiva la san, ca nu are lapte suficient si ca nu e hranit copilul si ca a scazut in greutate, in contextul in care toti bebelusii scad in greutate dupa nastere in mod perfect natural si normal).

Tot legat de alaptare: in una din nopti, colega de salon a mers sa vada ce face bebelusul ei si s-a revoltat vazand cum micutul ei statea in patutul lui la neonatologie si manca dintr-un biberon sprijin pe o paturica. A fost singura data cand am vazut ceva de genul acesta, in rest am vazut bebelusii hraniti cu biberon sau seringa in brate la asistente.

In principiu bebelusii stateau cu mamele, dar era greu in rezervele cu mai multe mamici sa fie si bebelusii mereu (daca un bebelus plangea si cealalta mamica din salon dorea sa doarma, era cam complicat), asa ca ocazional erau luati la neonatologie. In ultima noapte in mod expres mi-au luat bebelusul pentru icter si pentru a-i da formula, spunandu-mi-se ca daca nu ia in greutate nu o sa fim externati.

Inca un mic amanunt: ne erau servite carafe cu ceai care sa stimuleze alaptarea (ceai pe care l-am baut iar laptele a fost produs, insa cum nu am fost ajutata sa alaptez, am plecat din spital in prag de febra laptelui). Din pacate abia in ziua externarii am nimerit o doamna asistenta care sa ne ajute sa alaptam, dar era cam tarziu pentru mine (noroc cu consultantii in alaptare care m-au ajutat dupa ce am ajuns acasa).

Alimentatia

Mancarea oferita in spital a fost in regula in prima zi, ceva iaurt, branzica si ou fiert moale, alimente care ajuta tranzitul intestinal dupa o epidurala. La pranz/cina a fost gratar din ce-mi amintesc. In urmatoarea zi, dimineata a fost acelasi meniu iar la pranz am primit supa de pui cu legume fierte (pe care medicul mi le-a interzis pentru ca constipa) si frigarui. A treia zi insa, cea a externarii, la micul dejun am primit cascaval gen branza topita si o felie de sunca si un iaurt. Atat cascavalul cat si sunca mi se par nepotrivite pentru un tranzit intestinal decent (mai ales ca de tranzit depinde si externarea), asa ca am solicitat iaurt suplimentar. Si la acest capitol am remarcat diferenta intre Medlife si Regina Maria: in ziua vizitei mele la Regina Maria, meniul de pranz era supa si somon cu legume la abur.

Externarea

Externarea a durat aproximativ 4 ore din cauza birocratiei, a vizitelor medicale, a noilor nasteri. Apropos, in cele 4 zile petrecute acolo am vazut multi nou-nascuti: unul singur era nascut natural. Revenind la externare: medicul neonatolog ne-a facut un mic instructaj personal, bazat pe analizele si starea bebelusului, ni s-a oferit si un ghid de ingrijire a bebelusului, iar o asistenta foarte amabila ne-a ajutat sa alegem din ce adusese sotul hainutele cu care sa-l scoatem pe bebe din spital, in functie de temperatura de afara.

Alte detalii

Scutece nu am schimbat nici macar unul in spital, insa la rugamintile noastre o doamna asistenta foarte amabila si draguta a venit cu o masuta de infasat si cadita la noi in salon si ne-a aratat cum se face baita bebelusului si evident cum se sterge, cum se spala, cum se schimba scutecul.

Un alt aspect care este important: sotul a putut sta cu mine destul de mult in timpul zilei si, atat el cat si alti vizitatori erau corespunzator echipati, cu papuci si halate de unica folosinta. Bagaj de acasa nu a fost necesar, am primit in spital absolut tot ce ne era necesar.

Daca as da timpul inapoi, as mai alege Medlife in loc de Regina Maria? Probabil ca da, din acelasi considerent, distanta fata de casa pe timpul rece, insa as fi mult mai infipta referitor la alaptat si referitor la medicatia care trebuia sa mi se administreze.

Spune si altora despre acest articol