Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
De cand ne-am mutat din Romania, sarbatorile de iarna le-am facut in Londra.
In primul an a fost cel mai ciudat, in sensul de neobisnuit pentru noi. Am fost doar noi doi si fii’miu, si in ziua de Craciun am despachetat cadouri frumos ambalate in seara de dinainte. Si ne-am bucurat unii de altii si am ras si ne-am jucat. Am iesit si la plimbare, in cartier. Am fi iesit in centru sa vedem atmosfera sau luminitele, dar in ziua de Craciun, in Londra, nu circula nimic, adica niciun mijloc de transport in comun. Si cum inca nu aveam masina, efectiv nu aveam cum sa ajungem in centru, sau in orice alta parte a tarii. Iar magazinele, ei bine, si ele au fost inchise, chiar si cele cateva magazine non-stop, pe 25 decembrie sunt si ele inchise. Si pe strazi era pustiu.
In al doilea an situatia s-a schimbat: eram deja 4 si dimineata Craciunului a fost plina de verva si incantare. Si pentru ca deja aveam masina, am iesit in centru cu masina, sa vedem luminitele si atmosfera. Iar de Revelion am fi mers cu drag sa vedem artificiile, dar cum acolo nu era un mediu potrivit pentru copii mici, am zis ca ramane pe alta data.
Si anul trecut deja eram obisnuiti cu toate cele, si cu atmosfera, si cu programul magazinelor, si stiam deja ca intre Craciun si Revelion e cam pustiu in centru si nici taxa de congestie nu exista, asa ca am avut planul facut din timp. Motiv pentru care nu am facut deloc ce ne-am propus, ca asa e cand ai un plan prea bine facut.
Pe 25 dimineata fii’miu impartea cadourile de sub brad si fii’mea rupea ambalajele. Si evident ca apoi toata ziua am stat in casa, sa se joace copiii cu ce au primit. Pe 26 in schimb am petrecut vreo 3 ore dimineata si inca vreo 2 dupa-masa, mergand la urgente. Mai intai pentru mine, ca nu puteam inghiti nimic de durere in gat, iar diagnosticul a fost de amigdalita. Si apoi pentru fii’miu, care avea o stare subfebrila dar nu deborda de bine: diagnosticul a fost de “scarlet fever”, aparent cauzat de acelasi croncobaur care cauzase la mine amigdalita.
Am inceput noi frumos tratamentul, si pe 28 eram calare pe cai mari, cu energie si optimism la purtator, asa ca am pornit voiniceste spre centru cu masina, ca asta ne dorisem de fapt de Craciun. Si cum mergeam noi linistit si copiii adormisera, simt cum masina incepe brusc sa traga stanga: “Auzi, sotule? Da’ de ce trage masina stanga?”. “Trage pe stanga!”, ca aici trebuie sa tragi pe stanga, nu pe dreapta, evident :)).
Ce se intamplase? Facusem pana. La 17 seara. A schimbat sotul roata si a pus-o pe cea de rezerva, noaptea, pe o straduta, la 3 grade, in timp ce copiii sforaiau in masina. Si am mers cu roata de rezerva pana in centru si apoi pana acasa, ca doar nu era sa anulam escapada pentru o roata?
Si inainte de Revelion am schimbat si roata, asa ca pe 31 decembrie si pe 1 ianuarie am mai mers in centru (cu roata noua si buna!), sa vedem pregatirile si apoi urmarile nebuniei de Revelion.
Pregatirile au insemnat multe strazi inchise circulatiei si amenajate pentru accesul pietonal, in contextul in care pentru a vedea artificiile din centrul Londrei este necesara achizitionarea din timp a biletelor de acces in zona centrala. Bilete care se epuizasera cu mult inainte de decembrie.
Iar urmarile nu le-am prea vazut, in sensul ca tot ce mai ramasese prin centru erau gardurile care inchisesera strazile, in rest totul era curat si tihnit.
Am fost si la London Eye, am vrut sa vedem cum arata dupa nebunia artificiilor din seara precedenta: si arata fix la fel ca in orice alta zi, si surprinzator, nu era oprita, ci chiar functiona, se invartea, cu toate capsulele pline de oameni.
Si tot plimbandu-ne prin centru, am ajuns si la o sculptura de care doar auzisem dar nu o vazusem, fiind intr-o zona in care nu se ajunge deloc usor fara masina: Traffic Light Tree, un copac realizat din 75 de lumini, toate functionale (mai multe despre acest copac puteti citi pe Wikipedia).
Si din punct de vedere culinar, mesele noastre de sarbatori au fost fix ca in restul anului, ca si sa fi vrut carnati si caltabos, aici nu se prea gasesc, aici curcanul e vedeta de sarbatori, nu porcul, iar sarmale, cozonaci sau piftii nu o sa fac prea curand. Si pana la urma, de ce as manca de Craciun altceva decat mananc in restul anului? 😛
Stiu ca pare ca au fost de mult sarbatorile si ca sunt tare departe, dar intoarceti-va cu gandul putin la ele si spuneti-mi, intr-un comentariu, ce ati facut de sarbatori 😉
