Tag Archives: filme
Saptamana trecuta… [4-10 aprilie 2016]
- a fost vacanta, ceea ce a insemnat ca am fost si dimineata cu ambii copii, “ca pe vremuri”, si a fost haios, obositor, frumos – cu parc, cu bicicleta, cu prieteni, cu plimbari, cu pictat, cu gatit, cu rasete si jocuri
- fii’mea a implinit noua luni, are un nou dinte (al saselea) si exerseaza vorbitul spunand “datn datn datn datn datn” de cateva zile (pana acum spunea doar “mama” si “dadadadada”)
- fii’miu a vazut pentru prima oara doi stomalogi in actiune: am fost la control si apoi la detartraj si a venit si el cu mine si a intrat in cabinet sa vada ce se intampla – a fost linistit si curios si cam stia ce se intampla pentru ca periodic am citit cartea “Going to the dentist” (Usborne), asa ca sunt curioasa cum va decurge controlul de saptamana viitoare (are dintii perfect sanatosi dar am zis sa mergem la un control ca sa se obisnuiasca cu vizitele la dentist)
- am vazut partea a doua a documentarului “Human” – v-am povestit aici despre prima parte
- am facut din nou, la cererea lu’ fii’miu, prajitura cu morcov, cea cu care ma laudam aici, si de data asta am pus si stafide (cam un pumn de stafide) si parca e si mai buna prajitura asa!
- am inceput doua carti, in paralel, ca sunt pe teme diferite: una este de NLP (programare neuro-lingvistica), o introducere de fapt, si a doua este “Bastarda Istanbulului” care nu m-a cucerit si care in primele pagini m-a obosit cu multe adjective fortate, epitete chinuite, dar intre timp si-a mai revenit stilul, sa vedem cum o fi pe mai departe (am citit doar vreun sfert din carte)
- am vazut un film! Si asta chiar merita notat in calendar, caci este al patrulea film pe care reusim sa il vedem in cei mai recenti 3 ani: este vorba de “Birdman” al lui Inarritu, cel care a luat Oscarul anul trecut pentru cel mai bun film – mi s-a parut un amalgam interesant de idei si stiluri si mi-au placut muzica si modul in care a fost filmat, a fost o alegere buna pentru o seara cu popcorn (cu fii’mea dormind la mine in brate)
Pe voi ce v-a facut sa zambiti saptamana trecuta?
Sunetul muzicii
Cand eram mica, pana prin scoala generala, petreceam mult timp cu bunicul meu si mergeam cu el la camp, sapam cu el in gradina, pliveam rosiile, puneam arpagic si cate si mai cate. Si mai ales vorbeam cu bunicul si el imi povestea despre lume, de la utilitatea frunzelor la o planta la razboi (era nascut in ’30), trecand inclusiv prin povesti despre carti si filme si piese de teatru, caci era mare iubitor de acestea. Si pentru ca imi povestea cu drag, si pentru ca ma facea curioasa, si pentru ca unele filme sau piese de teatru le-am vazut impreuna, am prins drag de “Take, Ianke si Cadar” (teatru) pe care l-as revedea la nesfarsit, de “Contele de Monte Cristo” (cartea), de “Sapte neveste pentru sapte frati” si mai ales de “Sunetul muzicii”. Habar nu am daca este un film bun sau nu dupa parerile altora sau ale criticilor, cert e ca mi-e drag sufletului meu, ca l-am vazut de nu mai stiu cate ori si l-as mai revedea de nu stiu cate ori. Si lu’ fi’miu ii cant uneori unele cantecele din film, cel mai des cel cu gamele (mai ales cand ii arat clapele la orga-pisica a lui).
Pun mai jos filmuletul cu cantecul gamei si va invit sa va delectati. Iar daca inca nu ati vazut filmul faceti-i un loc intr-o seara tihnita, ca e foarte fain!
Miezul noptii in Paris
Am vazut acest film de zeci de ori. Niciodata de la cap la coada, ci in bucati, adunate si puse cap la cap. Eram insarcinata, stateam la pat, si periodic la televizor era acest film al lui Woody Allen, “Midnight in Paris“.
Imi place acest film si l-as viziona de fiecare data cand l-as prinde difuzat la televizor. Este atat de linistitor, atat de calm si de placut! Fara actiune, fara drame, cu muzica buna, culori calde, atmosfera minunata, si ah, ce muzica buna!
Filmul este de fapt povestea unui scriitor nostalgic aflat in vacanta cu logodnica in Paris. Neinteles de iubita sa, el se plimba aiurea noaptea pe strazi, bucurandu-se de ploaie si gandindu-se ce frumos ar fi fost sa fi trait in anii ’20. Si cumva, la miez de noapte, ajunge in acea perioada dupa care tanjea si sta de vorba cu scriitorii lui preferati si ai asculta live pe muzicienii lui preferati si se intalneste si cu pictorii lui preferati. O aventura de vis, ce sa mai! Si cunoaste si cateva personaje care, evident, tanjeau dupa perioada de dinaintea lor, dupa Belle Epoque, unde de altfel si ajung, intamplator, intr-o noapte. Acolo stau de vorba cu alte personalitati ale vremii, care evident, tanjeau dupa epoca Renascentista ca fiind epoca de aur a Parisului.
Personajul principal este inadaptat la prezent si nostalgic dupa trecut. Si muzica ajuta foarte bine la conturarea starii, a nostalgiei, a epocilor prin care trece privitorul impreuna cu personajul.
“Nostalgia este negare – negarea prezentului dureros… numele acestei negari este ‘gandirea epocii de aur’ – parerea eronata cum ca o perioada diferita de timp este mai buna decat cea in care traiesti acum – este o fisura in imaginatia romantica a acelor oameni care au dificultati in a gestiona prezentul.” spune un personaj din film, la un moment dat (“Nostalgia is denial – denial of the painful present… the name for this denial is golden age thinking – the erroneous notion that a different time period is better than the one one’s living in – it’s a flaw in the romantic imagination of those people who find it difficult to cope with the present.”).
Poate e nostalgie, poate mi-e drag filmul pentru ca l-am vazut cu fi’miu in burtica. Sau poate chiar e un film bun, linistit si cald, care merita vazut. Si cu o coloana sonora pe care o ascult de cateva zile pe repeat.
La cinema cand ai bebe mic
Pe sistemul “Ce se da si ce se cere?”, haideti sa vedem cum poate un cuplu de proaspeti parinti sa mearga la un film bun.
Ce se da?
- un cuplu care nu a mai mers la film de vreo 2 ani, care de cateva luni are un bebe si care nu isi aminteste cum e sa fii odihnit
- un bebelus de cateva luni care nu poate fi luat la cinema
- zero bone, zero bunici in oras
Ce se cere?
- o ora jumate de relaxare la un film bun
Ok, stim ce vrem, stim cu ce lucram, hai sa vedem ce e de facut.
Cum mergem la cinema cand avem un bebe mic?
1. Se cauta un film pe care amandoi sa isi doreasca sa-l vada, care sa ruleze de cel putin 2 ori in aceeasi zi (ca e sec unul sa vada azi filmul si sa nu poata vorbi cu celalalt despre film decat peste vreo 5 zile, dupa ce l-a vazut si celalalt).
2. Se fac “incantatii” sa iasa sincronizarea perfecta: bebelus satul si odihnit (de preferat proaspat trezit din somn) fix cand mama trebuie sa plece la film.
3. Mama spune “Pa” si alearga repede-repede la cinema. Pe drum vrea sa se intoarca acasa de 10 ori in 10 minute cat dureaza drumul. Dar se abtine, suna o prietena, mamica si ea, care intelege perfect si care ii spune “Ca sa iasa totul bine, nu te gandi! La nimic! Si ia-ti si popcorn, ca sa simti ca e o zi speciala!”.
4. Ajunsa la cinema, mama cumpara bilet si popcorn (pe moment se va bucura, peste noapte va regreta in cazul in care alapteaza) si se protapeste pe un scaun, relaxata. Se autoconvinge sa ramana pe scaun macar pana la jumatatea filmului, cand iese si da un telefon acasa, de dor. Revine in sala, vede filmul pana la final si apoi alearga acasa. Unde evident totul e in regula, ca si cand nici nu a fost plecata. Respira.
5. Bucuroasa, relaxata, cu bateriile reincarcate, mama preia bebelusul de la tata.
6. La ora stabilita, tata pleaca sa vada si el filmul. Aceeasi poveste: musai popcorn, ca sa simti ca e o zi deosebita, cea in care mergi, dupa muuult timp, la cinema pentru relaxare si deconectare.
7. Revine si tatal acasa, pruncul deja doarme, asa ca mami si tati stau la sueta despre cum a fost. Si ce dor le-a fost de prunc, cat au fost plecati. Si ce fain ca au vazut reusit sa vada filmul “impreuna”!
