Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cand am creat acest blog am vrut sa fie un mic jurnal, in care sa scriu ce mai facem, ce mai citesc, ce mai vad, ce mai ascult, ce se mai intampla in viata mea. Treptat am descoperit ca acesta poate fi si un loc in care sa ma exprim, sa-mi spun parerile si eventual revelatiile. Iar apoi mi-am dat seama ca pot folosi acest blog si pentru a povesti despre ce mai descopar prin carti, prin internet, prin viata, dand astfel mai departe informatii si idei pe care le primesc la randul meu de la altii.
A venit apoi marea mutare, cand cu 3 bagaje am plecat in 3 intr-o tara noua si am inceput o alta viata (din anumite puncte de vedere). Chiar vorbeam cu sotul ca tot in schimbari am tinut-o in ultimii ani: intr-un an am devenit sot si sotie, in urmatorul an am devenit parinti, in urmatorul an am devenit imigranti, in urmatorul an ne marim familia cu inca un membru. Parte din aceste schimbari au inceput sa fie povestite si pe blog in ideea ca poate vor folosi cuiva, la un moment dat. Si uite-asa in acest moment jurnalul meu s-a transformat si este acum un loc cu si despre diverse.
Pe masura ce scriu pe blog, imi place si mai mult sa scriu, pentru ca asta ma ajuta sa ma exprim si sa-mi pun gandurile in ordine si sa notez lucruri pe care vreau sa le recitesc in viitor. Si in mod periodic imi propun sa apuc sa scriu zilnic, ca idei am, intamplari sunt, lucruri descopar, minuni traiesc. Toate bune si frumoase. Doar ca nu reusesc sa scriu pe cat de des mi-as dori.
Am zile in care am spor la scris si atunci reusesc chiar sa scriu mai multe posturi si sa le programez pentru 1-2 saptamani, iar in ziua de dinaintea publicarii recitesc postul, il ajustez, sau il aman daca am altceva interesant de povestit. Si apoi vine o perioada de cateva zile/saptamani in care nu mai apuc sa stau in tihna in fata tastaturii si sa clapacesc nici macar un post, oricat de mult m-ar ajuta sa astern macar cateva cuvinte la finalul unei zile. Asa ca da, se pare ca scriu in hopuri.
Dar cred ca asta e fain de fapt, si ca tocmai scrisul in hopuri reflecta viata, care si ea, vine in hopuri, cu perioade mai solicitante, apoi perioade mai relaxante, cu surprize, cu provocari, cu neprevazut. Nu curge liniar. Asa ca si blogul asta, e mai neliniar asa… si scris in hopuri.
