Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
- am fost la targ de vechituri: Weekendul trecut au fost Sarbatorile Pascale la catolici, asa ca in UK luni a fost azi libera, adica Bank Holiday. Si vremea era minunata, asa ca dimineata dupa micul dejun am plecat in plimbare prin parc spre un targ. Il intrebasem in prealabil pe fi’miu ce si-ar dori sa gasim la targ, si a raspuns scurt: “Masini si o carte cu wombatu’.” (va povestesc zilele astea ce e si cu wombatul). Si daca masini era evident ca vom gasi, de carte aveam mari indoieli, mai ales ca nu sunt carti des intalnite, iar cea mai comuna cartea din seria cu womnatul deja o aveam. Dar important e ca fi’miu stia ce vrea si noi mergeam cu totii voiosi la targ.
- am incercat sa notez cuvintele noi pe care le spune fi’miu: Nu am reusit, pentru ca, cumva, in 2-3 saptamani a progresat brusc si acum spune orice. Inainte spunea un cuvant nou ocazional, la cateva saptamani, si erau cuvinte simple. Acum insa reuseste sa spuna orice, inclusiv “broasca testoasa”, “urs polar” si “cartea green cu oaia alba cu cap gri”! Nu le pronunta neaparat corect din prima, dar deseori repeta si se provoaca singur pana reuseste. Oricum, se face inteles foarte bine, si e foarte mandru, ii place noua achizitie si o foloseste mereu, vorbeste, evident, tot timpul, si ma topesc dupa pronuntia si glasul lui!
- l-am vazut pe bebe din burtica la ecograf, si l-a vazut si fi’miu, mai ales ca s-a vazut un profil foarte frumos, cu nasuc, ochi si gura, mai mare dragul! Si am aflat si ca bebe este fetita, ca pana acum nu ne lasase sa descoperim si fi’miu stia ca o sa mai fie un bebe, ceea ce era cam abstract pentru el cumva; acum, ca a vazut mai clar bebelusul si stie ca e fetita, parca lucrurile se concretizeaza; si de la ecografie incoace in fiecare zi il mentioneaza pe “bebe mic”
- am printat poze cu fi’miu de cand era el in burtica mea si pana am ajuns in Londra. Poze si filmulete cu el mai vazuse, dar le vedea ocazional pe calculator la noi sau in telefon. Avusese si in Romania poze printate, dar au ramas acolo. Acum are insa poze la indemana, se uita cand vrea el, si deja are poze preferate.
- la spital, cand am fost, am remarcat si m-a impresionat un pliant despre celulele stem: In Romania in spitale era plin de reclame la tot felul de centre particulare de recoltare si pastrare a celulelor stem, care mai de care mai costisitoare si mai putin clare. Aici pe pliant scria “Ajuta-ne sa salvam pe viata: doneaza celulele stem din cordonul ombilical”, iar in interior se prezentau pasii de urmat, ce presupune, care e ideea, cum poti salva o viata. Pentru ca aici exista un registru in care sunt pastrate si inregistrate celulele stem donate la nastere si care sunt apoi folosite pentru salvarea (reala, nu doar promisa) a unor vieti amenintate de boli letale. La banci private de stocare a celulelor stem nu am vazut nicio reclama.
- pentru ca sunt vreo 2 scutece textile care s-au cam degradat, am profitat de oferte si am cumparat trei noi scutece: unul cu dungi galbene si negre (stil albina), unul rosu cu buline negre (stil buburuza) si unul cu masinute. Spre surprinderea mea, cel mai apreciat a fost cel cu model de albina, urmat de cel cu buburuza: cu greu a avut rabdare sa le spal mai intai, sa se usuce si abia apoi sa le poarte.
- am inceput sa citesc cartea “Viata emotionala a copilului mic” de Alicia F. Lieberman. Si pare interesanta, am aflat deja lucruri faine si utile. Sunt la inceput inca, dar tot as vrea sa mentionez o idee interesanta din carte: copiii pun intrebari pe masura ce sunt pregatiti sa primeasca raspunsurile, si in general ajuta sa raspunzi la intrebarea care ti s-a pus, fara sa oferi informatii suplimentare pe care ti se pare tie ca ar trebui/vrea copilul mic sa le stie (copil mic, adica pana la 4 ani). Va veni el sa ceara informatii suplimentare cand va fi pregatit pentru urmatorul pas, adica peste 2 zile sau peste 3 luni. Mai precis, cand copilul intreaba “De unde cad stropii de ploaie?” este ok sa i se raspunda “Din nori.” si atat, fara sa i se explice tot circuitul apei in natura: o sa vina el saptamana viitoare sau peste 2 luni sa intrebe “Cum ajung stropii de ploaie in nori?”. Copilul trebuie lasat sa “digere”, sa asimileze informatiile in ritmul lui, in cantitatea pe care o poate el gestiona.
- l-am descoperit pe Adam Cohen, fiul lui Leonard Cohen. Si nu suna rau deloc!
