Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
- am dublat numarul de masinute pe care il avea fi’miu; cumva, fara sa vrem, si cumva aproape gratis; mai precis, a fost organizat un festival al “garage sale”-urilor, adica doritorii care vroiau sa vanda ce au prin casa isi scoteau in curte obiectele pe care le puneau la vanzare, iar asta se intampla la vreo 140 de case dintr-o zona destul de intinsa; casele erau semnalate pe o harta, ca sa stii cam pe ce strazi sa te plimbi; si uite-asa am facut noi o plimbare de vreo 3 spre 4 ore, pe stradute, de la casa la casa, si am luat in jur de 60 de masinute mici cu mai putin de 5 GBP; adica, oferta de nerefuzat; plus ceva carti pentru fi’miu si una de Origami si setul complet de 5 carti cu “Where’s Wally”, plus o casa cu catel, plus doua puzzle-uri de podea (producatorul este GALT), mari, cu piese mari, foarte frumoase, unul cu ferma si altul cu “Nursery Rhymes”, si care au avut lipici la fi’miu, ca de doua zile le facem si le desfacem si iar le facem de cateva ori pe zi, dimineata, la pranz si seara
- a mers fi’miu cu… taxiul! Ala real, vestitul “black cab”, si a fost foarte incantat: are acasa doua taxi-uri negre, la Muzeul Transporturilor este un taxi dar este inchis, nu te poti urca in el, si noi nu am mers niciodata in Londra cu taxi-ul de cand am venit; asa ca a fost o premiera si o incantare pentru fi’miu, acum ne arata taxi-ul lui mic de jucarie si ne spune care unde a stat cand ne-am plimbat
- am reusit sa iesim la o prajitura, intr-o ceainarie amenajata in gradina si curtea unei florarii, si am savurat o dimineata insorita cu doua mamici faine si doi voinici energici; de doua luni de zile ne luptam sa ne sincronizam si intr-un final am reusit; si uite-asa eram trei respectabile doamne absolut topite dupa cei trei muschetari pe care ii admiram si nu ne mai saturam!
- am reusit sa fac si patru portii de mancare (in sensul ca pentru 4 zile) si le-am pus la congelator, ca sa avem in zilele de dupa nastere, sa nu ne batem capul cu ce mancam/gatim; plus printat retete simple si rapide de mancare si lipite pe usile dulapurilor din bucatarie, sa le avem la indemana rapid; inca nu am descoperit pe aici unde se poate comanda mancare gatita si de incredere, asa ca sa comandam mancare cu livrare la domiciliu nu este o optiune inca
- am finalizat bagajul pentru maternitate si am intrat in saptamana 38, fara niciun semn de graba din partea bebelinei, chit ca asta nu inseamna nimic decat ca micuta este inca in burtica, la caldurica; e drept insa ca simt din plin ca nu mai are prea mult loc, ii stau in drum iar stomacul meu pare sa o deranjeze destul de mult, noroc ca a trecut demult perioada poftelor si acum ma pot multumi cu mese foarte mici si foarte dese
- am terminat de citit cartea “Einstein never used flash cards”, asta dupa ce am terminat inainte “The aware baby” (va povesteam despre ele aici); in cartea cu flash cards mi-a placut ca explica foarte fain, cu experimente si detalii, procesul prin care cei mici incep sa inteleaga limbajul, sa poata sa scrie si sa citeasca, sa inteleaga conceptele matematice si informatiile in general; iar ideea autorilor este ca o invatare reala are loc in context, nu pe de rost, iar contextul apare in viata de zi cu zi; procesul de invatare real este unul natural, copiii neavand nevoie de jucarii complicate sau de carduri sau alte inventii ca sa se dezvolte, ci doar de atentie din partea parintilor astfel incat sa se profite de ocaziile din viata de zi cu zi pentru asimilarea de informatii si concepte (copilul invata mai usor sa imparta la 2 cand imparte mama cu el o portocala decat daca se uita intr-o carte sau la un filmulet pe calculator)
- mi s-a facut pofta de beletristica, asa ca am inceput sa citesc “One, two, buckle my shoe” din seria Poirot a Agathei Christie; si recunosc ca m-a prins, si mi se pare mai fain sa citesc Poirot in engleza, chit ca pe alocuri e mai dificil, ca deh, e scrisa cartea prin anii ’40; imi prinde bine o pauza de carti de parenting si nastere
- nu am apucat sa scriu pe blog; a fost o saptamana plina, dar nu asta a fost problema, ci faptul ca a devenit dificil pentru mine sa stau la laptop; de fapt, sa stau oriunde e dificil acum, si in pat cu greu imi gasesc o pozitie de somn; asa ca scriu iar in hopuri, ca n-am de ales
- mi-a reparat sotul tastatura! Stiti ca povesteam ca am ramas fara tasta CTRL, si am reusit sa gasim una noua pe amazon; a durat insa schimbul tastaturii, nu ca e procedura grea in sine, ci ca un surub s-a incapatanat sa nu iasa, si in final a trebuit scos cu ceva bormasina foarte fina, manuala, cu multa precizie si rabdare; dupa o ora insa rezultatul era o tastatura intreaga (si o basica intr-un deget aratator al sotului)
Saptamana voastra cum a fost? Si ce planuri aveti pentru aceasta saptamana?
Buna!
Imi place foarte mult ca ne povestesti saptamana ta!
Din cand in cand o poza din Londra nu ne-ar strica!
Buna Alina, multumesc ca ma citesti! Promit sa pozez Londra mai des, desi va fi mai mult Londra neturistica in pozele mele 😉