Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cand esti adult si esti de capul tau, rutina poate exista in viata ta sau poate lipsi cu desavarsire, dupa cum iti doresti sau se poate. Dupa ce devii parinte insa, afli cum ca rutina este importanta in viata unui copil. Si asta pentru ca cei mici nu au notiunea timpului si le creeaza o stare de neliniste necunoscutul, asa ca ii ajuta sa stie ce urmeaza sa se intample, si cel mai usor e sa aiba o rutina.
Am avut si noi rutine peste rutine. Nu am tinut de niciuna cu dintii, au fost zile in care, din diverse motive (varsat de vant sau un weekend in excursie de exemplu) am “spart” rutina temporar. Insa mi-am dat seama ca in ultimele luni avem o rutina de… schimbat rutine!
In primele luni de viata ale bebelinei, rutina lu’ fii’miu era aceeasi de dinainte de a avea o sora, cu mic dejun la aceeasi ora, cu somn de pranz, cu parc seara, baie, cina, somn, iar fii’mea dormea des si usor, era simplu.
Apoi a inceput fii’miu gradinita si fii’mea, pe atunci avand 4 luni, a inceput sa aiba doua somnuri pe zi: unul cand era fra’su la gradinita si al doilea cand ieseam cu totii la plimbarea de seara, mai ales cand a venit frigul si ea statea cuibarita la mine in wrap. Seara era simplu: adormea ea pe la 7-7:30 si apoi el, ca de obicei, pe la 8-9.
Au fost insa suficiente cateva zile de iesit dinti si suportat conjunctivite si niste zile de vacanta ca sa se dea peste cap rutina si sa ajungem cu ora de culcare a copiilor pe la 10 seara. Nu bun. Am lucrat la revenire. Insa fii’mea crescuse si nu mai adormea la 7, deci nici fii’miu la 8, ca nu doarme unul daca celalalt e inca treaz, ca exista o sansa ca cel treaz sa faca ceva interesant in timp ce celalalt doarme si ar fi o tragedie! Iar somnul de pranz era sabotat pe aceeasi idee.
Bun, am creat o noua rutina: ea dormea dimineata cat timp el era la gradinita, apoi venea el acasa fix cand se trezea ea, si atunci adormea el, ca ea inca nu facea nimic interesant, era prea somnoroasa. Dupa care se trezea el, mancam de pranz, ieseam la plimbare, ea adormea, veneam acasa, baie, cina, citit, si la 20:00 se dadea stingerea. Si adormeau copiii, de cele mai multe ori, cu rare exceptii cand se apuca ea sa “bababababa” si el sa o ingane.
Si a mers treaba asta vreo doua luni. Si era placut, zilele erau tihnite (cat de tihnite pot fi cu doi copii mici), puteam si eu sa fac din treburi dimineata, imi faceam plimbarea cu fii’mea in wrap, faceam cumparaturile, eventual si gateam ceva, aveam un oarecare program si stiam pe ce sa ma bazez ca timp. Dar evident ca rutina iar s-a schimbat! Pentru ca a venit peste noi varicela, mai intai la el apoi la ea, si asta ne-a dat peste cap toata rutina, tot programul.
Dupa varicela, ea si-a scos un somn de peste zi. Asa ca nu mai doarme cand e fra’su la gradinita, ci pe la pranz spre dupa-masa. Si nu mai doarme in sistem de purtare cand suntem afara decat foarte rar/greu, ca deh, e lumea prea interesanta, trebuie studiata. Iar el si-a scos somnul de pranz. Asa ca practic nu mai apuc sa fac mai nimic. Iar seara nu mai exista ora fixa de culcare, pentru ca totul depinde de ora la care adoarme ea de pranz si cat timp doarme, si de cat de obosit e el. Ca daca ea doarme pana pe la 4-5, la 8 e inca fresh, chiar daca el e foarte obosit si ar trebui sa doarma. Dar el nu adoarme daca ea nu doarme. Si ea nu doarme daca nu e obosita si daca nu vrea. Si cu achizitii precum mersul biped, somnul nu mai e pe lista ei de prioritati, motiv pentru care chiar si atunci cand oboseste, adoarme greu. Iar daca fra’su incepe sa o ingane sau sa topaie sau sa rada, se rupe filmul. Sa adoarma separat e exclus, ea plange dupa el si cauta usa, el nici nu se apropie de dormitor daca ea nu e acolo. Si cand mai e si vacanta… pfuai! Saptamana trecuta de exemplu a fost vacanta, deci nimic extern care sa ne faca programul, sa ni-l forteze. Dar saptamana asta e din nou gradinita si cumva pare sa fi aparut o noua rutina: dimineata el la gradi, ea in parc sau la plimbare, apoi luam pranzul, ea doarme, dupa care iesim la aer, apoi urmeaza baie, cina, carte si nani. Separat! De doua zile copiii accepta sa adoarma in camere diferite, ceea ce salveaza muuulte minute de “te rog nu o mai ingana” sau “ssssht, dormim acum, nu topaim” sau “da, stiu ca e inca lumina afara, dar este tarziu, trebuie sa dormim”. Dar nu ma astept sa dureze prea mult rutina asta, ca in 5 saptamani vine vacanta de vara.
La voi cum se prezinta situatia?
Imagine: winnond/freedigitalphotos.net
