Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
In cateva zile voi intra oficial in luna a noua de sarcina. Bebelina simte asta, ca are mai putin loc de manevre, noroc ca nu prea mai are mare lucru de facut, e cu capul in jos de multa vreme si in rest mai trebuie doar sa creasca si sa fie gata sa se rasfete la noi in brate.
Surprinzator, dorm mai bine noaptea decat la prima sarcina, poate si pentru ca acum am mai multe motive de epuizare peste zi decat data trecuta. Totusi, spatele meu simte ca e a doua sarcina, dar inca e de partea mea si nu m-a lasat balta. Dar mi-ar prinde taaaaaare bine un masaj profesionist!…
Zilele trecute am spalat hainutele pentru cea mica, si ma uitam cu nostalgie la o parte din ele, ca au fost purtate de fi’miu (le-am pastrat pentru ca stiam ca mai vrem un copil). Si cand ma uit la hainele lu’ fi’miu actuale, mi par foarte mari! Unele sunt cam duble de altfel ca lungime, ceea ce e… cumva ireal, parca a trecut intr-o clipire de gene momentul in care fi’miu incapea in hainute atat de mici, cu eticheta pe care scrie “50cm”.
Fi’miu s-a imprietenit si el cu burtica, desi il vad dupa privire ca ii este foarte greu sa conceapa ideea de copil in interiorul unui om, oricate poze i-am aratat, ramane un subiect dificil si pentru ca nu are de ce sa-l lege, la ce sa-l raporteze. Dar la nivel rational pare pregatit sa isi primeasca surioara, o sa povestesc curand si despre ce am facut noi ca sa il ajutam in aceasta directie. Si noi suntem pregatiti (zicem noi acum!) sa facem fata perioadei ce vine, stim ca ii va fi greu, pentru ca una e intelegi rational o schimbare, alta este sa o traiesti.
Incerc sa citesc ce mai vreau sa citesc (am inceput duminica “The aware baby” de Aletha Solter, revin cu detalii despre planurile mele de lectura), ca dupa nastere nu stiu cat o sa mai apuc, si sa dorm. Asta tin minte de la sarcina trecuta, ca m-am intrebat dupa nastere de ce nu am dormit eu toata sarcina ca sa am baterii incarcate in perioada de zile la rand cu 2 ore de somn din 24. Asa ca ajung din ce in ce mai rar la laptop si din ce in ce mai des (adica devreme seara, plus uneori la pranz) in pat la somn, adormind in timp ce ascult respiratia linistita a lu’ fi’miu si-i miros parul, iar fi’mea isi face portia de “jogging” ca un fluturas in burtica.
Mai ramane sa stabilesc eu cateva detalii cu doula, sa mai am o ecografie si apoi o intalnire cu moasele, sa verific ca merge dispozitivul TENS, sa-mi pun niste muzica pe mp3 player si sa pun lucrurile de maternitate intr-un troller mic. Si cam gata. Dar aman momentul, ca simt ca mai este vreme (ca fapt divers, se spune ca atunci cand mama simte ca sunt gata pregatirile, se naste bebe)… Si totusi, sunt pe ultima suta de metri… Si hormonii (dau si eu vina pe ei!) ma fac sa fiu si nostalgica si nerabdatoare in acelasi timp. Si savurez in continuare din plin momentele in care fi’miu e in brate si fi’mea da din picioare in burtica, sunt momente ireal de frumoase!
