Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Cand ajungem la inot, in unele zile fi’miu reactioneaza foarte bine cand il vede pe instructor si chiar ii zambeste si se joaca cu el, iar in alte zile protesteaza, semn ca nu are niciun chef de inot.
De ziua lui, a primit o felicitare de la club cu o poza cu el si cu instructorul in bazin. Si cand suntem acasa si il intrebam “Unde e Ionut?” ne arata poza si e bucuros. Am zis ca e semn bun si inainte sa plecam la inot, hai sa ii reamintim unde mergem, ii aratam poza, intrebam de instructor, ni-l arata bucuros, toate bune, iesim pe usa.
Ajungem la inot. Si-l vede pe instructor, moment in care ma strange in brate cu sensul de “Chiar n-am chef sa muncesc azi!”. Ca sa relaxam putin situatia, il intreb “Unde e tata?” si il arata pe tata si se linisteste. Plusez: “Unde e Ionut?”. Raspuns: “Uaaaaaaa!” (ca inca nu vorbeste ca sa spuna lucruri, asa ca protesteaza cum poate si el) si strans si mai tare in brate. Ionut, nu o lua personal! Stii ca la final de sedinta nu se mai da fi’miu dus din bazin 😉
