Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
Sunt aproape 3 ani si 4 luni de cand am nascut prin cezariana. Si 11 luni si putin de cand am nascut natural dupa cezariana.
In cazul ambilor copii mi-am dorit foarte mult sa ii aduc pe lume pe cale naturala, fara a le pune in pericol viata si deci fara a refuza cezariana in caz de urgenta. Si din fericire urgenta nu a aparut. Cezariana insa, da.
In timpul celei de-a doua sarcini citeam povesti de nasteri naturale dupa cezariana, si multe dintre mamici vorbeau despre vindecare. Despre cum nasterea naturala le-a ajutat sa treaca peste suferinta, trauma unei cezariene care nu era necesara. Pentru ca de fapt asta cred ca e uneori problema cu cezariana, faptul ca esti, ca femeie, mintita, pacalita, condusa pe drumul facil pentru medic al cezarienei. Ca doar nu medicul sta sa se recupereze dupa cezariana, nu el ia calmante, nu el isi simte organeze cum se deplaseaza in interior la fiecare miscare, nu el se simte pacalit si isi reproseaza lipsa de informare sau credulitatea. Medicul a venit, te-a pacalit ca e musai caz de cezariana ca e cordonul dupa gat sau ai dioptrii sau are copilul capul mare, te-a taiat repejor, te coase mai bine sau mai putin bine, si pleaca acasa. Si tu? Ramai sa te aduni, sa te recuperezi, sa intelegi ce ti s-a intamplat, sa plangi.
Am suferit la prima cezariana. Evident ca ma bucuram ca mi-e copilul bine si e sanatos, ca intr-adevar asta e cel mai important, si da, ma gandesc cu drag si emotie la nasterea voinicului meu. Insa la o nastere mai sunt si alte detalii importante. Da, cel mai important e sa fie copilul si mama sanatosi. Dar si alte lucruri sunt importante, chiar daca nu la fel de importante. E important si sa nu te simti o vita dusa la taiere. E important si sa nu te simti mintita si fortata in cezariana. E important sa te simti om. Din povestile pe care le-am citit despre cezariene care nu erau necesare, ce simteam eu dupa cezariana era perfect normal si des intalnit printre femei cu experiente similare cu a mea. Si repet, este vorba aici de cezariena care nu se impunea, ca despre cea care salveaza vieti am doar cuvinte de lauda si ma bucur ca exista.
O moasa de pe grupul de sustinere a NVDC (nastere vaginala dupa cezariana) sfatuieste mamicile sa se vindece de trauma cezarienei inainte de NVDC. Cand eram gravida a doua oara, nu intelegeam sfatul asta, pentru ca citisem povesti in care nasterea naturala vindecase trauma cezarienei, conform spuselor persoanelor in cauza. Dar se pare ca nu toate povestile sunt la fel…
Pregatindu-ma pentru NVDC, am inteles de ce prima nastere nu trebuia sa fie cezariana. Si nu atunci. Evident ca nimeni nu poate garanta ca as fi nascut natural, ce vreau sa spun este ca imi este clar ca am fost mintita inspre cezariana. Intr-adevar, aveam contractii, dar nimic spectaculos. Si nimic din ce a urmat dupa ce am ajuns la spital nu a fost ca sa ma ajute sa nasc natural: nu tinutul pe spate in pat mai bine de 12 ore, fara miscare; nu glucoza administrata; nu lipsa de mancare; nu controalele infernal de dureroase si inutile; nu ecografia dureroasa; nu presiunea “ai un minut sa decizi daca nasti prin cezariana sau stresezi copilul inca 12 ore, ca eu ma grabesc la cabinet”. Toate astea m-au epuizat pe mine si au impins copilul spre un posibil stres fetal (nici macar de asta nu sunt convinsa). Toate astea au dus la o cezariana care nu era necesara in acel moment, putina relaxare, putin somn, ceva de mancare si putina miscare ar fi ajutat si cred ca fii’miu ar mai fi stat in burtica niste saptamani bune. Dar eram la prima sarcina, prima nastere, avusesem incredere in medic. Am gresit.
Dupa ce am citit carti si povesti, dupa ce am nascut-o pe fii’mea, dupa ce am experimentat un travaliu real, nu fals, dupa ce am inteles durerile, importanta miscarii, etapele travaliului, importanta ambientului, dupa ce am tinut-o in brate din prima secunda, piele pe piele, dupa ce am vazut-o cum s-a mufat imediat la sursa laptelui, dupa ce am stat cu ea in brate toata noaptea (cu exceptia catorva minute), dupa ce am putut sa ii miros parul toata noaptea si sa ii admir pielea cu vernix pana cand acesta a fost absorbit, dupa ce am putut sa ii tai cordonul ombilical, dupa ce am foat tratata uman si cu respect, dupa ce am cunoscut cadre din personalul medical care aveau grija de mine si nu de buzunarele sau timpul lor, abia atunci am realizat cate mi-au fost furate printr-o cezariana nenecesara si protocoalele din maternitate. Si am simtit furie. Abia atunci mi-am dat seama ca nu, nu ma vindecasem de cezariana. Si nu, nasterea naturala nu m-a vindecat si nici nu ar trebui sa o faca. Abia atunci am inteles de ce trebuie sa te vindeci de cezariana independent de alte nasteri. Abia atunci am inteles ca eu trebuie sa incep procesul de vindecare, nu altcineva, nu altceva.
Daca ati trecut printr-o nastere prin cezariana care credeti ca nu era necesara si de care incercati sa va vindecati sufleteste, imi puteti scrie la “ralucazagura[arond]gmail[dot]com” si daca doriti pot publica povestea voastra. Sau daca ati nascut natural dupa cezariana, mi-ar placea sa aflu cum a fost aceasta experienta pentru voi si ce simtiti acum referitor la cezariana.
Imagine: arztsamui/freedigitalphotos.net
Buna! Si eu am nascut prin cezariana in aceleasi conditii psihice, cum se face la noi. Si mie mi s-a spus ca la o eventuala a doua nastere va trebui sa nasc tot prin cezariana. Mi s-a vorbit despre riscul rupturii de uter etc. Nu sint insarcinata dar imi doresc sa fiu muuuuult mai bi e informata pt o eventuala data viitoare… Am fost speriaya ca nasterea nayurala este uo experienta de cosmar la noi in tara si i ca am spaima asta… Ai putea, te rog sa imi spui unde ai nascut natural, inconditii decente si cu demnitatea intacta? La noi in tara? Multumesc anticipat pt orice informatie! Monica
Monica, imi pare rau ca si tu ai trecut printr-o cezariana care nu era necesara.
Pentru nastere naturala dupa cezariana (NVDC) iti recomand sa ii cauti pe medicii Romila si Zugravu (privat respectiv Filantropia). Nu stiu insa in ce oras esti, medicii mentionati sunt in Bucuresti. Mai sunt si in alte orase, ii gasesti in grupul de FB “NVDC Romania”, in care iti recomand sa intri pentru informatii, intelegere si suport (inclusiv medical).
PS. Eu am nascut natural dupa cezariana in UK.
Eu am nascut de doua ori prin cezariana. Nu am nici un fel de trauma. Dupa prima operatie m-am ridicat din pat la 8 ore dupa ce s-a terminat, la cea de-a doua nu m-au lasat inainte de 23 de ore. Am fost ok. Am luat calmante mai putin de o saptamana si am avut grija de copii mai mult singura.
Cezarienele s-au intamplat din motive diferite… la momentul respectiv, discutand cu doctorii, asa a parut sa fie mai bine. NU mai pot schimba trecutul, ca urmare, sunt fericita pentru prezent: am doi copii sanatosi, pe care ii iubesc enorm, am alaptat cat de mult am putut si… au iesit doi copii destepti si frumosi, iubitori si atenti cu cei din jur. Sincer, eu nu am timp de traume. Viata e prea scurta ca sa o petrecem suferind.
Felicitari pentru cei doi copii minunati 😉 Ma bucur ca esti impacata cu ce s-a intamplat, e important pentru linistea sufleteasca prezenta.
Oamenii iau cele mai bune decizii pe care le pot lua in momentele deciziilor. Insa oamenii nu aleg sa fie mintiti, pacaliti. Si cand se intampla sa iei o decizie pe baza unor minciuni, unor manipulari, dureaza uneori pana te vindeci.
Felicitări pentru copiii tai! Parerea mea e ca nu este nevoie sa ai timp pentru traume. Cine a trecut prin situatii traumatice nu si-a luat din timpul petrecut cu copilul pentru a-si crea in mod voit o suferință. Noi, ca mame avem nevoie sa intelegem prin ce trece celalalt si sa încurajăm calitățile, dk putem dar sa nu tratăm cu superficialitate suferinta altuia. Felicitări pentru efortul tau cu cei doi copii!
Cristina, multumesc pentru cuvintele frumoase, ai exprimat foarte bine lucruri pe care le gandesc si eu :*