Acest articol poate contine linkuri de afiliere. Detalii aici.
In curand fii’mea face un an. A crescut suficient de mult cat sa fie un partener de joaca pentru fra’su, asa ca de cateva luni, cam de cand ea a inceput sa se ridice in picioare si sa mearga de-a busilea, au inventat singuri niste jocuri ale lor.
La tobogan
In parc, la locul de joaca pentru copii, ambilor copii le place sa se dea pe tobogan. Si o pun pe fii’mea sus pe panta, fiind prea mica sa se urce singura. Fii’miu urca scarile. Ea asteapta si se uita dupa el. Cand a ajuns sus langa ea, abia atunci porneste la vale razand. Se da si el imediat dupa ea, si apoi alearga la scari. Pe ea o pun iar sus, si ea iar sta si asteapta si sa uita dupa fra’su. Si iar rade cand ajunge la ea. Si tot asa. Daca merg cu ea la tobogan cand fra’su e la gradinita, il cauta cu privirea peste tot si nu mai e chiar asa distractiv datul pe tobogan, asa ca acum merg mereu cu amandoi.
Jucarii de baie
Copiii fac baie separat, pe rand. Si cand ea e in baie, el ii aduce jucarii de baie, de la ratuste la litere de spuma. Si ea le primeste bucuroasa. Asa ca, de cateva saptamani, cand el face baie, ea se plimba mandra in picioare prin casa, ia ce lucruri ii atrag ei atentia si i le duce lui in cada. Chiar daca asta insemna o masinuta sau o carte.
Lego si cuburi turnuri
Lui ii place sa construiasca cu piese de lego. Din acelea mici. Dar cum ele sunt periculoase pentru ea, a inceput sa se joace si cu lego duplo, la care are si ea acces. Si el face turnuri si masini si trenuri. Iar ea le desface. Ca a descoperit de vreo luna cum sa scoata doua piese de lego, puse in prealabil una peste alta. Asa ca el face, ea desface. Si tot asa.
Tot la capitolul cuburi, avem unele din lemn. Si pe cand incepuse ea sa stea in fund, el a descoperit ca daca pune cuburi unul peste altul, ea vine si darama turnul. Initial s-a suparat. Apoi i-am spus ca e posibil ca ea sa vrea sa se joace cu el. Si de atunci ii tot face turnuri si ea le darama. Si rad impreuna.
Sul de hartie
Fii’miu picteaza. Cu multa vopsea. Atat de multa incat uneori se dizolva foaia. Asa ca am cumparat un sul de hartie mai groasa pentru pictat, ca foile normale de A4 nu faceau fata. Si sulul sta prin casa. Intr-o zi, a cazut sulul si s-a desirat din foaie. Lui i-a placut si l-a mai derulat putin. Ea l-a rulat in sens invers. El iar l-a derulat. Ea l-a rulat invers. Si tot asa, cateva minute, timp in care radeau amandoi si noi ne topeam de drag.
Scutece pe uscator
Intr-o seara am pus uscatorul electric si pe el, la uscat, scutecele textile si inserturile. Fii’mea, care doar ce descoperise ca lucrurile cad si invatase sa le dea drumul intentionat, a luat un insert si l-a aruncat jos. Fii’miu, care ne ajutase sa punem scutecele la uscat, l-a luat si l-a pus pe uscator. Ea l-a aruncat iar jos. El iar l-a pus pe uscator. Ea a inceput sa rada si l-a aruncat jos. El s-a prins ca e un joc, a ras si l-a pus la loc. Si s-au mai jucat asa cateva minute bune.
Cucu bau
Fii’mea a descoperit de cateva luni jocul “cucu bau” cu draperia: merge sa se uite pe geam si acolo ia draperia si o pune in fata ei, o da la o parte si rade, si tot asa. Si intr-o zi, statea in fund langa masa copiilor. Si fii’miu pe partea cealalta a mesei, tot in fund, construia ceva. Ea se sprijina de masa si se ridica in picioare, si se uita la el peste masa. El se ridica si el si rade. Ea se lasa in jos, sa il vada iar pe sub masa. El se uita pe sub masa si rad amandoi. Si s-au pus pe joaca!
Alergat de-a busilea si imitat
Pe vremea cand mergea ea de-a busilea prin casa si incepuse sa prinda viteza, lu’ fii’miu i s-a parut amuzant sa mearga si el de-a busilea dupa ea. Asa ca a inceput o alergatura in patru labe prin casa cu multe rasete, pentru ca ea nu s-a speriat, dimpotriva, a inceput sa rada cand l-a vazut pe el venind de-a busilea in urma ei. Si ea mai tare “alerga”, si el dupa ea.
Iar seara, cand trebuie sa doarma, atunci incep sa se joace si mai cu foc. De obicei mergem cu totii la somn. Dar in functie de cat de obositi sunt (sau nu) copiii, uneori in loc de sforaituri incep hohotele de ras. Pentru ca ea zice “bababa”. El ii raspunde “ba”. Ea rade. El rade si incepe sa faca precum un indian cu mana la gura “aaaa”. Ea rade si il imita. Si uite-asa ne sare la toti somnul.
La masa
Baia, dormitorul, sufrageria, holul. Toate sunt locuri de joaca pentru copiii. Nu avea bucataria cum sa ramana un loc “serios”: la masa, daca unul din ei loveste din greseala cu un tacam in masa, celalalt il imita cu siguranta. Si incepe “concertul”, pe ritm doar de ei stabilit si acompaniat, evident, de rasele.
Sunt jocurile lor. Ei le-au descoperit printr-o interactiune in care noi nu ne-am bagat. Am stabilit de la inceput ca relatia dintre ei este intre ei, si am vrut sa o dezvolte ei, in ritmul lor. Rolul nostru este acela de a ne asigura ca sunt amandoi in siguranta si uneori de a-i “traduce” lui gesturile ei. Si ma bucur ca dupa aproape un an exista o astfel de relatie intre ei.
